14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalLa cinema, mon cher, la cinema!

La cinema, mon cher, la cinema!

\n

Imagini ale Craiovei de altădată se creionează graţie publicaţiilor din acele vremuri, care adună imagini, însemnări sau reclame, vorbind despre îndeletnicirile oamenilor, dar şi despre preocupările lor mondene.

Pe măsură ce răsfoim paginile „Almanahului Patria“ de la 1912, privirea se opreşte asupra câtorva rânduri, îmbrăcate de un chenar: „Allo! Alllo! Allo!.. Doresc să viu la «Apollo», să văd splendidul «cinema»… Aşteptaţi doamnă puţin căci sala e tixită, dar la al II-lea program vă rezervăm bilete… «Pathe Freres» e filmul? Da, căci suntem unici concesionari. Sunt încântată şi viu îndată“ sau „La cinema «Apollo» se va grăbi să meargă ori şi care, căci totul e de admirat: Artă, viaţă, ştiinţă“. Şi chiar aşa se şi întâmpla, dovadă stând scrisorile pe care părinţii elevilor de la şcolile Craiovei le primeau acasă, şi care semnalau abaterile şcolare ale învăţăceilor survenite în urma evadării în sălile de cinema.
Filmele nu erau doar preferatele acestui segment, căci la reprezentaţiile zilnice de la ora 2 1/2 p.m. sau la sărbători ori „dumineci“ se mergea la matineu cu mic cu mare. La cinematograful Apollo din strada Unirii, nr. 46 (Cassa Plessia), locurile erau mai tot timpul ocupate. Oferta era irezistibilă. Conducerea cinematografului Apollo, Vasile Georgescu şi Dionisie Dine, venea în întâmpinarea craiovenilor cu „Cel mai elegant salon şi grădină aranjate cu tot confortul după toate cerinţele moderne. Proecţiuni absolut fixe nevătămătoare ochilor. Artă, Viaţă, Ştiinţă. Singurul concesionar al cassei «Pathe Freres» din Paris. Intrări şi eşiri separate pentru fie care fel de locuri“, lucruri precizate ca atare în reclamele din reviste.

Concurenţă mare,mon cher

Lupta de a câştiga cât mai mulţi iubitori de film era acerbă, ne dezvăluie acest lucru tot reclamele vremii. Sub titlul „ATENŢIE!“ stă scrisă următoarea informare: „Cine vrea să fie bine servit cu o masă copioasă, uşoară, higienică şi eftin plătită; cine vrea să aibă pe lângă excelenta masă un vin bun de Drăgăşani sau un desert de «Leanca» de Azuga; Cine vrea să aibă o bere excelentă din renumita fabrică Bragadiru Sleeping-Kar să se ducă numai la restaurantul şi berăria Constantinescu – Jiu, din strada Cogălniceanu, singurul local mare, spaţios şi elegant din Craiova. În fiecare seară reprezentaţiuni cinematografice şi o plăcută orchestră dilectează publicul consumator. E o cinste şi o datorie chiar pentru noi toţi Românii să vizităm şi să facem reclama cuvenită acestui local, condus de un tânăr Oltean, care renunţând la obligaţiunile lui de bun avocat şi distins ziarist a îmbrăţişat cariera de comerciant căreia prin atitudinea lui demnă îi face multă cinste. Să-i dăm tot concursul nostru, pentru că ajutându-l pe el, contribuim cu toţi la ridicarea industriei şi comerciului Român“. Anunţul se încheia cu menţiunea „În fiecare seară reprezentaţii Cinematografice“.
De asemenea, tot reclamele consemnează apariţia în Craiova anilor 1912 şi a teatrului cinema „Modern“: „Direcţiune St. Păunescu. Cu mari sacrificii, Craiova are, în sfârşit, un Theatru adevărat de Cinematograf… Eleganţă, confort, lumină a giorno oferă Cinema Modern… Filme de la cele mai reputate Casse din străinătate… Orchestra sub conducerea Maestrului Marchezan… Veniţi să admiraţi artiştii celebri din lumea întreagă la Cinema Modern“.

Mirajul filmului

Cu siguranţă, timpul liber al craiovenilor cu obraz fin se scurgea în aceste locuri „culte“, în sălile de cinema care aduc mai mult cu cele de teatru, cu scaune de lemn în mijloc, cu loje laterale. Elevi, juni, tinere domnişoare veneau să-şi urmărească idolii. Zarva era întreruptă de primele acorduri muzicale. Pianul situat undeva în stânga scenei îi vrăjea pe toţi cei prezenţi în sală. Doar câţiva tineri mai chicoteau sau se giugiuleau în spate, în intimitatea sălii. Pentru scurt timp, căci, ca la un semn, un „sssssttttt!“ se auzea din sală. Lumea iubea aceste seri. Era înghesuială mare când, la cinematograful „Apollo“, patronul Ştefan Jianu aducea filme franţuzeşti de capă şi spadă, a căror acţiune se petrecea în timpul perucilor şi crinolinelor. Fiecare peliculă era, practic, devorată: „Într-unul din filme – cine îşi mai aduce aminte titlul? – se petrece o intrigă amoroasă, în care un rege amator de aventuri invită pe doamna de onoare a reginei într-un pavilion de vânătoare. Are loc o scenă în care, după ce o convinge de sentimentele sale, o îmbrăţişează. Scena devenea tot mai tensionată şi mai încărcată de erotism. Elevele de la «Elena Cuza» şi de la «Regina El isabeta» erau cu sufletul la gură, aşteptând deznodământul; elevii de la «Carol I», «Buzeşti» sau «Javet», care încă nu trecuseră pe la stabilimentul doamnei Ionescu, pe la fetele cu «amor tarifar», dar care-şi tratau frecvent acneele sau îşi rădeau puţinele tulee la frizeria lui Vasilescu (Micki-Mouse), de pe Copertari, strângeau, profitând de întunericul sălii, mâinile transpirate de emoţie ale colegelor ce-i însoţeau…“, povestesc Constantin Gheorghiu şi Alexandru Firescu în cartea lor „Craiova, mon amour“.
Asta era Craiova vremurilor trecute, fascinantă şi încântătoare, cu ale sale seri consumate la un film bun, cu lume bună.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS