Sunt foarte mulţi cei care fac eforturi mari să aibă zilnic o felie de pâine pe masă. Pentru aceşti oameni nevoiaşi ai judeţului Dolj nu există o cantină socială. Cei mai mulţi sunt vârstnici, bolnavi, persoane cu dizabilităţi care trăiesc din venituri extrem de modeste. De patru ori pe săptămână, aceşti nevoiaşi, pe care îi privim indiferenţi, chiar dacă trăiesc lângă noi, aşteaptă cu nerăbdare prânzul pentru că atunci nişte persoane cu suflet le oferă, dezinteresat, câte o pâine şi o porţie de mâncare pentru fiecare membru al familiei. Acest gest nu este de o săptămână sau un an, ci de aproximativ 14 ani. Nu aparţine autorităţilor, nu sunt nici măcar ajutoare de la Uniunea Europeană, sunt fapte caritabile ale unor persoane care nu au dorit ca iniţiativa lor să pară o laudă în ochii nimănui. O fac pentru că aşa simt, aşa este „omeneşte“…
Aproximativ 500 de persoane, adică 171 de familii, au posibilitatea să aibă pe masă hrană caldă, măcar de câteva ori pe săptămână. Cei nevoiaşi, dar aflaţi în putere, se deplasează la orele prânzului la Casa Ethos, pe strada Păltiniş, unde sunt primiţi cu drag, fără a fi etichetaţi sau ignoraţi, ci poftiţi la masă. Cei care nu se pot deplasa însă, oameni nevoiaşi din diferite cartiere ale Craiovei, dar şi din localităţi din judeţ, aşteaptă ca maşina cu porţiile de mâncare să ajungă la ei. Până la Leu, Celaru, Întorsura, Filiaşi, Scaieşti, Bistreţ, Ţuglui, Brabova etc., maşina cu mâncare ajunge negreşit. Sunt familii chiar şi cu câte 15 copii, pentru care aceste porţii generoase de mâncare ajung chiar şi pentru două zile.
„Din 2000 am început propriu-zis să oferim o masă caldă celor aflaţi în nevoie. Selecţia acestor persoane o facem în urma unor anchete sociale. Aflăm despre aceşti oameni aflaţi în dificultate şi ne deplasăm pentru a-i cunoaşte, a le afla povestea de viaţă, a-i ajuta şi în alte situaţii, în caz de nevoie. Luni, marţi, joi şi vineri bucătarii noştri angajaţi pregătesc hrană pentru cei cu situaţie materială precară. În momentul în care cunoaştem un om, aflăm imediat şi nevoile pe care acesta le are. Astfel, am mers cu zeci de vârstnici la spitale de-a lungul anilor, ne-am deplasat cu alte zeci persoane la Bucureşti pentru diferite intervenţii chirurgicale, am plătit chiar şi cheltuielile de întreţinere pentru alţii aflaţi în imposibilitatea de a-şi achita datoriile. Avem persoane la care mergem chiar şi de opt, zece ani. Sunt şi oameni care vin la noi să îi susţinem măcar pentru o perioadă, până îşi găsesc un loc de muncă, până îşi plătesc datoriile. Ce bucurie mai mare şi satisfacţie poţi avea decât să vezi o familie cu zece suflete care te aşteaptă cu drag în casa lor să le aduci hrana pentru acea zi? Am construit chiar şi o casă pentru unul dintre oamenii care a apelat la sprijinul nostru, am găsit soluţii pentru un tânăr care a părăsit sistemul instituţionalizat şi care risca să ajungă în stradă. I-am oferit un loc de muncă, cu ajutorul unei fundaţii din Bucureşti. Suntem oameni, iar responsabilitatea noastră este să-i ajutăm pe cei care strigă după ajutor“, a spus Stelian Onea, asistent social la Casa Ethos.
Sunt oameni aflaţi
în situaţii critice
Am mers împreună cu aceşti oameni, joi, la câteva familii din Craiova, care primesc hrană de la Casa Ethos. Ce poate fi mai emoţionant decât să vezi un bătrân, coborând în ploaie la orele prânzului, pentru a-i aştepta pe cei care îi aduc să mănânce. Ce poate fi mai trist decât să-l vezi întinzând mâna să îşi ia pâinea, desfăcându-şi plasa în care se afla vasul în care să îşi pună mâncarea… Recunoştinţa din ochii acestor oameni nu poate fi descrisă în cuvinte. Rozalia G. va împlini în curând 81 de ani. Are o poveste tristă şi o bătrâneţe grea. „De zece ani primesc mâncare de la aceşti oameni! Mai precis de când mi-a murit unchiaşul… Nu ştiu cum m-aş fi putut descurca fără aceste alimente. Am o pensie de 600 de lei. Locuiesc împreună cu fiul meu care a suferit o depresie puternică în momentul în care a rămas fără un loc de muncă. De atunci, nu şi-a mai revenit complet… Pe timp de iarnă, nu putem face faţă datoriilor. Este practic imposibil!“.
Elena S. a suferit nouă intervenţii chirurgicale complicate: „Sunt extrem de bolnavă. Am patru copii, cel mai mic dintre ei are doar 17 ani. Suntem săraci, mamă! Ne prinde atât de bine această mâncare caldă, pâinea, dar şi vorba dulce, încurajarea şi sprijinul atunci când suntem pur şi simplu la pământ… Este foarte greu să trăieşti, este dureros ca în fiecare seară să te gândeşti cu groază că nu ai nici o putere să oferi sprijin copiilor tăi. Este mai dureros în momentul în care vezi că nu ai nici o putere“.
Gheorghe C., din Craiova, nici nu îşi mai aminteşte de când deschide uşa celor de la Ethos pentru a-i aduce hrană pe masă. Are o poveste de viaţă cutremurătoare. La cei 70 de ani de ani, bărbatul îşi îngrijeşte singur fiica diagnosticată cu tetrapareză spastică, microcefalie şi alte probleme medicale grave. „Când copila mea avea doar doi ani şi a primit diagnosticul din partea medicilor, soţia mea a hotărât că nu vrea să o păstreze. A renunţat pur şi simplu să îşi crească copilul şi a lăsat-o practic într-un spital de psihiatrie. Nu m-am putut împăca cu această idee… Soţia mea a plecat, a preferat să se detaşeze de aceste probleme grave ale copilului nostru. Am mers şi mi-am luat copilul din spital şi o îngrijesc singur de 24 de ani. I-am oferit tot sprijinul de care a avut nevoie, medicamentaţia necesară. Bucuria cea mare este că o văd lângă mine, că o ştiu în viaţă, chiar dacă sunt nevoit să îi port de grijă ca unui bebeluş… O ştiu aici însă, o văd zâmbind atunci când mă priveşte… Numai Dumnezeu ştie cât mi-a fost de greu, am făcut însă totul cu mare dragoste. Este copilul meu, este viaţa mea. Mi-e groază însă pentru că anii trec. Ce o să se întâmple cu copilul meu atunci când eu nu o să mai fiu? Cine o să îi poarte de grijă, cine o să îi dea cu lingura să mănânce?“.
În anul 1993 a fost înfiinţată Fundaţia Creştină Ethos, cu scopul de a veni în ajutorul persoanelor nevoiaşe din Craiova şi din împrejurimi. Această fundaţie a înfiinţat în Craiova o şcoală, o grădiniţă, iar în scurt timp va fi gata şi un centru pentru persoane vârstnice. Sprijinul pe care această fundaţie îl oferă nu ţine cont de credinţa celor care le solicită ajutor.
