16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalVechi învăţături

Vechi învăţături

Învăţăturile de orice fel îşi găseau locul în jurul anilor 1900 fie pe paginile de început ale vreunei cărţi de aritmetică, în broşuri sau în reviste. Asimilarea lor era deosebit de importantă în viziunea celor care le editau, pentru că apariţia în societate trebuia să fie lipsită de cusur, căci greşelile erau greu de reparat, iar locul pierdut în societate era anevoie recuperat.

Cartea de aritmetică pentru clasa I primară urbană şi divizia I a Şcoalelor cu 2, 3 şi 4 învăţători lucrată de G. A Dima profesor, N. Nicolaescu, director ai Şcoalei No. 26 de băieţi, inspector şcolar, şi G. Stoinescu, instructor, inspector şcolar, purtând motto-ul „Nu pentru şcoală, ci pentru viaţă“, aprobată la concursul de cărţi didactice din 1899, reaprobată în 1909 şi 1911 se deschidea cu câteva „învăţături şi sfaturi împotriva beţiei“, care sunau cam aşa: „1. Băutura împinge pe om la ceartă, la bătaie şi la hoţie; 2. Aproape jumătate din oamenii cari înnebunesc sunt beţivi; 3. Zece bani, daţi zilnic pe rachiu, fac într’un an 36 de lei cheltuiţi zadarnic. Cu aceşti bani, omul îşi poate îmbrăca copiii sau îşi poate arenda o bucată de pământ; 4. Patima beţiei nimiceşte familia“.
Combaterea acestui viciu nu era singura preocupare a statului român. Astfel, în „Calendarul sătenilor“, o broşură de câteva zeci de pagini scrisă de „mai mulţi feciori de săteni“ şi tipărită în anul 1907, se încerca convingerea maselor din lumea satului de a îmbrăţişa cartea. „Multe mai trage omul în viaţa lui şi în bună parte le trage pentru că nu ştie“ sau „De aceea s-au făcut şcoli ca omul să-şi deschidă capul, să priceapă ce-i bine şi ce-i rău şi să trăiască mai omeneşte. Cartea şi şcolile nu trebuiesc numai slujbaşilor, ci la tot omul, fie el ce-ar fi. Cărţile ţi-s cei mai buni prieteni, căci te sfătuiesc fără să te râdă“.
Nici ceea ce se punea pe masă nu era lipsit de importanţă, „căci cele mai multe boale, cele mai multe morţi cu zile vin din pricina hranei proaste şi nepotrivite“, se nota în broşura menţionată mai sus.

Sfaturi despre modă

De asemenea, în paginile „Jurnalului femeii“ tinerele erau sfătuite cu privire la aranjarea părului. Evenimentele mondene ale vremii nu îngăduiau o apariţie neglijentă a vreunei doamne sau domnişoare, aşa că „…pieptănătura simplă, părul înnodat cu neglijenţă, nu mai este permisă când eşti îmbrăcată cu o rochie de bal, de nuntă de serată ori de primă reprezentaţie la teatru“. Şi sfaturile privind „higiena ochilor“ îşi făceau loc în pagini de revistă. „Dacă expresia ochilor le dă cea mai mare frumuseţe, ei au nevoie de îngrijiri mari spre a’şi păstra acest farmec. Dacă ochii sunt cele mai preţioase giuvaeruri, ei sunt şi foarte gingaşi. Lumina prea mare înroşeşte şi oboseşte ochii. Feriţi-vă deci de a privi ţintă la soare şi chiar la lună, oricât de poetic ar fi de a privi pe regina nopţii“ sau „Puneţi la lămpi abajururi largi“ şi „Nu vă distraţi privind lung jocurile focului în sobă“ .
Toate aceste învăţături vechi veneau să completeze rubricile intitulare sugestiv „Sfaturi practice“, care odată parcurse lămureau cititorul preocupat de rezolvarea crăpăturilor de pe mâini, scoaterea mirosului de tutun sau prepararea unui clei pentru lipirea porţelanurilor scăpate din neatenţie de o neîndemânatică slujnică.
Farmecul lumii de altădată se regăseşte în aceste preocupări ale omului acelei vremi şi aduce odată cu recitirea lor ceva din specificul unei comunităţi pentru care buna creştere, propria imagine şi aprecierea în societate reprezentau lucruri extrem de importante.

Sfaturi medicale din „Calendarul sătenilor“

„Când nu mistuie stomacul: Cu un ceas înainte de fiecare mâncare să bei o ceaşcă de ceai rece, făcut din vârfuri de pelin uscat la umbră. În lipsa ceaiului să pisezi pelin, să-l cerni şi să pui un vârf de cuţit în mâncare în loc de piper.
Miros de gură: Seara şi dimineaţa să bei câte o ceaşcă de ceai făcut din ismă (mintă) fiartă în apă cu o jumătate de litru de vin alb“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS