Zavaidoc
Marin Teodorescu, cunoscut mai bine sub numele de Zavaidoc, a fost un cântăreţ român din perioada interbelică. Născut la 8 martie 1896, în Piteşti, Marin a fost fiul Constanţei şi violonistului-ţimbalist lăutar Tănase Theodorescu. A mai avut un frate (Vasile) şi două surori (Maria și Zoe), toţi extrem de talentaţi în muzică. Tatăl său a murit pe când acesta avea vârsta de 14-15 ani. Deşi era mezinul familiei, a fost nevoit să asigure pâinea celor din casă.
La 3 octombrie 1916, Zavaidoc a fost luat în armată.
Doi ani mai târziu, în 1918, acesta s-a înregimentat ca voluntar în Primul Război Mondial, pentru a-i fi aproape fratelui Vasile şi a fost înrolat la Piteşti, la Regimentul 44 Infanterie. L-a avut comandant pe Traian Moşoiu, care iubea cântecele bătrâneşti. Comandantul Traian Moşoiu a fost cel care i-a spus pe loc Zavaidoc, nume ce provine de la străvechiul zavaidoacă, ce poartă semnificaţia de năbădăioasă. Adaptat, cuvântul a devenit Zavaidoc.
I s-a încredinţat apoi misiunea de a cânta răniţilor pe linia frontului din Moldova în echipa condusă de George Enescu, din care făceau parte taraful lui Fănică Luca, Elena Zamora şi Maria Ventura. Aceştia au cântat şi la Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoşani, în spectacolul în care a fost decorată Ecaterina Teodoroiu.
După încheierea Primului Război Mondial, a luat fiinţă taraful fraților Zavaidoc.
Era cerut în toate colţurile ţării. A avut turnee la Iaşi, Arad şi Timişoara. A stârnit ropote de aplauze, chiar şi la Paris, în 1937, la Expoziţia Universală, când a însoţit delegaţia României.
