Cadastriştii doljeni şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) pot răsufla uşuraţi deocamdată. Angajaţii nu vor mai fi nevoiţi să se mute în clădirea din zona străzii Râului, pe care o considerau improprie activităţii, iar ANCPI a scăpat de obligaţia de a plăti peste un milion de euro pentru achiziţionarea imobilului.
GdS prezenta în urmă cu ceva timp situaţia explozivă de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Dolj, acolo unde angajaţii erau revoltaţi de obligativitatea de a se muta într-o clădire pe care structura centrală se vedea nevoită să o cumpere cu peste un milion de euro de la patronul Policlinicii Bunavestire, Nicolae Cazacu, în urma unei licitaţii controversate.
Angajaţii OCPI se plângeau că respectiva clădire este amplasată într-o zonă improprie activităţii de cadastru, pe strada Morii, undeva în cartierul Faţa Luncii, departe de mijloacele de transport în comun, iar specialiştii imobiliari spuneau că imobilul nu valorează nici jumătate din preţul vehiculat. Scandalul mutării sediului OCPI Dolj într-o clădire nouă a început în urmă cu aproape şase ani, atunci când ANCPI a organizat o licitaţie pentru achiziţionarea unui sediu pentru care pusese la bătaie o sumă considerabilă de bani. Iniţiativa achiziţiei a fost luată sub guvernarea liberală.
Conducerea de atunci a ANCPI a decis să cumpere un sediu pentru filiala din Dolj, deoarece clădirea de pe strada Brestei în care funcţiona instituţia fusese revendicată. Agenţia a cerut mai multe oferte de preţ pentru clădiri, la licitaţie s-au înscris mai multe persoane, iar câştigător a fost desemnat Nicolae Cazacu, patronul Policlinicii Bunavestire din Craiova. Acesta ceruse 1,3 milioane de euro pentru o clădire situată pe strada Morii, numărul 33, care se intersectează cu bulevardul Râului. Clădirea este structurată pe trei etaje, are 1.450 de metri pătraţi, iar terenul din jur măsoară 1.700 de metri pătraţi. După ce s-a schimbat guvernul, ANCPI i-a comunicat lui Cazacu că procedura de atribuire a contractului de cumpărare a unui imobil cu destinaţia de sediu OCPI Dolj a fost anulată. Cazacu a depus contestaţie la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, dar aceasta a fost respinsă. Şi atunci s-a adresat justiţiei, unde a câştigat pe linie. Drumul spre succes s-a oprit, însă, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cum au ajuns soţii Cazacu şi ANCPI la Înalta Curte
În decembrie 2011, Tribunalul Dolj a emis o decizie prin care a anulat decizia ANCPI de anulare a procedurii de atribuire a contractului de vânzare-cumpărare şi a obligat ANCPI să încheie contractul de 1,3 milioane de euro.
„Obligă pârâta ANCPI, prin directorul general, să încheie cu reclamanţii contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul din Craiova, strada Morii, nr. 33, judeţul Dolj, la preţul de 1.350.000 de euro, potrivit procesului-verbal de negociere din 21.04.2008, sub sancţiunea de daune cominatorii în cuantum de 10.000 de lei pe zi întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data încheierii efective a contractului. Obligă pârâta către reclamanţi la plata sumei de 120.000 de euro, cu titlu de despăgubiri materiale, şi 8.048,9 lei cheltuieli de judecată. Cu apel“, se arăta în decizie. Conducerea ANCPI a făcut apel la această decizie, proces care a ajuns la Curtea de Apel Timişoara. După ce s-a schimbat din nou guvernul, noul director al ANCPI a decis să renunţe la proces şi să cadă la pace cu Nicolae Cazacu.
Pe 13 decembrie 2012, procesul a fost suspendat potrivit articolului 242 din Codul de Procedură Civilă, care spune că „instanţa va suspenda judecata când amândouă părţile o cer“. Pacea a durat doar câteva zile, iar procesul a fost repus pe rol.
Au suspendat executarea silită
Într-un răspuns trimis GdS, ANCPI a precizat că a transmis instanţei cererea de repunere pe rol a litigiului. „La ora actuală, nu se poate preciza momentul la care va avea loc plata şi nici suma ce urmează a fi achitată, întrucât în prezent există un litigiu pe rolul instanţei de judecată, litigiu care poate genera şi alte sume suplimentare faţă de preţul efectiv al imobilului“, spunea ANCPI. Între timp, procesul de la Curtea de Apel Timişoara a continuat în defavoarea ANCPI. Magistraţii au decis să respingă apelul declarat de Agenţie.
„Respinge apelul declarat de către pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, cu sediul în Bucureşti (…) împotriva sentinţei civile nr. 458/09.12.2011 pronunţată de Tribunalul Dolj (…), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi Cazacu Doina şi Cazacu Nicolae. Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare“, se arată în decizia Curţii de Apel Timişoara. După sentinţă, GdS a adresat o nouă serie de întrebări ANCPI, legate de plata banilor la care o obliga instanţa.
„Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară va lua măsurile legale care se impun după ce va primi de la Curtea de Apel Timişoara decizia redactată. Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a întreprins demersuri pentru soluţionarea pe cale amiabilă a cauzei“, se arăta în răspunsul primit de la ANCPI. Ameninţată să scoată din conturi peste un milion de euro, Agenţia a făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Proprietarii clădirii, Doina şi Nicolae Cazacu, nu au mai aşteptat şi au cerut Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti încuviinţarea executării silite, lucru pe care instanţa l-a aprobat la sfârşitul anului trecut. „Admite cererea. Încuviinţează executarea silită. Fără cale de atac“, se arată în menţiunea din 13 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti. La rândul ei, ANCPI a solicitat aceleaşi instanţe suspendarea executării, invocând excepţia litispendenţei, lucru pe care l-a şi obţinut.
„Admite excepţia litispendenţei. Dispune reunirea prezentului dosar la dosarul cu numărul cel mai mic, respectiv dosarul nr. 42947/301/2013. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13.02.2014“, se arată în menţiunea instanţei.
Litispendenţa este o excepţie de procedură, dilatorie şi absolută, care priveşte încălcarea unor norme imperative. Potrivit Codului de Procedură Civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe. „Dilatorie“ înseamnă că tinde spre întârzierea judecăţii şi nu la anularea sau respingerea cererii, iar „absolută“ înseamnă că este prevăzută de o normă de ordine publică şi imperativă. În plus,ANCPI a câştigat şi procesul pe fond la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
„Admite recursul declarat de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 68/A din 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia I Civilă. Modifică în tot decizia atacată, în sensul că: Admite apelul declarat de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 458/2011 din 9 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia I Civilă. Schimbă în parte sentinţa atacată, în sensul că: Respinge acţiunea ca neîntemeiată. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Irevocabilă“, se arată în menţiunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 12 decembrie 2013. Nemulţumiţi, soţii Cazacu au apelat la o cale de atac extraordinară: au cerut revizuirea sentinţei Înaltei Curţi, primul termen al procesului fiind pe 24 iunie 2014.
Sindicaliştii s-au plâns de zonă şi preţ, Cazacu i-a trimis în privat
Problemele aduse în discuţie în războiul imobiliar au fost preţul clădirii de pe strada Morii, de 1,3 milioane de euro şi oportunitatea mutării într-un imobil situat într-o zonă nepotrivită, după cum au spus angajaţii OCPI Dolj, care, în prezent îşi desfăşoară activitatea în clădirea Romtelecom de pe strada C.S. Nicolăescu-Plopşor. ANCPI plăteşte pentru filiala sa din Craiova o chirie de 10.000 de euro pe lună.
Într-un memoriu trimis directorulului ANCPI, Artur Viorel Ursu, pe 21 decembrie 2012, liderul de sindicat Florin Bălănescu considera că tranzacţia nu ar trebui să se parafeze. „Imobilul ce face obiectul litigiului nu este amplasat într-o zonă adecvată desfăşurării activităţii de către OCPI Dolj (…) preţul de achiziţie din procesul-verbal de negociere din data de 21.04.2008 era disproporţionat de mare în raport cu valoarea reală a imobilului raportat chiar şi la acel moment când criza financiară încă nu se făcuse simţită în România (…) preţul real al pieţei al acelui imobil se estimează a fi de 250.000 de euro. În raport de cele expuse, precum şi de faptul că am fost anunţaţi de conducerea OCPI Dolj că urmează să ne mutăm în curând în acel imobil (…) vă facem cunoscute rezervele noastre, sindicalişti şi nesindicalişti, în ceea ce priveşte acceptarea de către noua conducere a ANCPI a erorilor comise de vechea conducere cu privire la achiziţionarea unui imobil neadecvat unei instituţii publice, începând cu amplasamentul acestuia, compartimentarea lui şi utilităţile de care dispune“, se arăta în memoriu. Bălănescu declara pentru GdS că amplasamentul imobilului va crea dificultăţi clienţilor OCPI.
„În primul rând, este situat lângă Faţa Luncii. Cine mai are curaj să vină acolo, în condiţiile în care la noi vin notari publici, cadastrişti, oameni care au nevoie, ca şi celelalte instituţii, ca primăria sau prefectura să fie lângă ei? Tot timpul este nevoie de un document în plus şi atunci se duc repede şi îl obţin. În acest caz, cum vor proceda? Pe de altă parte, angajaţii OCPI nu se simt în siguranţă să muncească în această zonă, ca să nu mai spunem că nu există mijloace de transport în comun. Nu toţi au maşini personale“, declara Bălănescu.
Cristian Clenciu, preşedintele Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare (ARAI) şi patronul agenţiei imobiliare CDC Imobiliare din Craiova preciza pentru GdS că, după calculele sale, clădirea valorează 585.000 de euro, mai puţin de jumătate din preţul solicitat. „Şi dacă vorbim de preţurile de atunci, costul ei s-ar fi ridicat la nivelul anului 2008 la maximum 750.000 – 800.000 de euro. În acea zonă este greu să vinzi un imobil ca persoană fizică. Nici nu este greu de ghicit de ce. Din punctul meu de vedere, pentru o instituţie publică, zona nu este potrivită. Chiar dacă, să zicem, nu este departe de kilometrul zero al oraşului, un astfel de imobil trebuie să aibă acces facil la mijloace de transport în comun şi să aibă alte instituţii de stat în vecinătate“, spunea Clenciu
La rândul său, Nicolae Cazacu a precizat pentru GdS la vremea respectivă că preţul este corect şi că a avut multe de îndurat. „Era şi normal să cumpere acest imobil. După ce m-au declarat câştigător, nu au mai dat nici un semn timp de opt luni. Este vorba de mari interese financiare aici. Un directoraş din ANCPI, care acum dă cu subsemnatul pe la Parchet, a blocat tranzacţia. Clădirea face toţi banii. Are teren pentru 25 de locuri de parcare, este finisată foarte bine. Ah, zona nu le place angajaţilor de la OCPI! Atunci să se ducă să lucreze la privat! De când lucrează în centru, mereu îi văd prin oraş, rezolvându-şi treburile personale. Eu le-aş lua telefoanele mobile angajaţilor ca să nu mai piardă timpul la serviciu. Sunt opt ore de muncă, opt să fie“, a spus Cazacu.
Întrebat despre zonă şi dacă ar fi reuşit să vândă imobilul pe piaţa liberă, acesta a spus că zona nu reprezintă o problemă. „Nu este deloc departe de centru. Unde s-a auzit că o instituţie a statului trebuie să fie neapărat în centrul oraşului? Vin notari şi alţi clienţi? Dar clădirea arată foarte bine, este mult mai utilă decât aceea în care funcţionează acum OCPI Dolj. Ştiţi că numai pentru chirie au plătit până acum jumătate din cât costă noul sediu? Preţul nu este mare deloc. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat la Iaşi, acolo unde ANCPI a plătit 2,8 milioane de euro pentru un sediu pe care nici nu îl foloseşte“, a mai declarat Cazacu.
