În această dimineaţă, la Spitalul Judeţean Craiova, a murit poetul Ilarie Hinoveanu. Născut pe 27 septembrie 1934, comuna Vânjuleţ (Mehedinţi), a absolvit liceul la Drobeta Turnu Severin, apoi Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Bucureşti în 1957.
A lucrat ca inginer la Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor din Bucuresti, apoi la Craiova, la Centrul de Metodologie şi la Uzina Constructoare de Maşini; secretar general de redacţie al revistei de cultură „Ramuri” (1964-1968), redactor-şef adjunct (1968-1972) ; director al Editurii „Scrisul Românesc” (1972-1990).
În 1965 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România şi secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Craiova. După 1990 este membru fondator al Ligii Culturale Oltene, care editează revista „Meridian”, şi al Fundaţiei „Scrisul Românesc”. Debutează cu ciclul de versuri Oltenia în revista „Luceafărul” (1959), la rubrica „Steaua fără nume”, girată de Mihu Dragomir. Prima carte este placheta de versuri „Cântec tânăr”, apărută în 1960. A colaborat la „Luceafărul”, „Scrisul bănăţean”, „Gazeta literară”, „Ramuri”, „România literară”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Săptămâna”, „Familia”, „Ateneu”, „Astra”, „Argeş”, „Tribuna” etc.
Demonstrând reale disponibilităţi poetice încă de la primul volum de versuri, Hinoveanu cultivă în manieră clasică nostalgia copilăriei şi a locurilor natale, patriotismul în marginile unei „mitologii” a zilei, optimismul neînfrânat, poate sincer, dar turnat într-un vers convenţional. Următoarele cărţi oferă un vers mai tehnic, cantabil şi metaforic în accepţie modernă. Despre creaţia sa, marele Al. Piru a afirmat:„Versurile sale sunt sever elaborate, conceptuale sau controlat sentimentale, cu un timbru uşor recognoscibil”.
Prietenul şi colaboratorul său din perioada când Ilarie Hinoveanu a fost director al Editurii Scrisul Românesc, graficianul Gabriel Bratu-MIB, a spus: „A murit un mare poet, un prieten devotat şi un manager iscusit al Editurii ‘Scrisul Românesc’. Păcat că ne amintim de marii olteni doar atunci când mor…”.
Editor: Mariana Butnariu
