Alexandru Rosetti
Alexandru Rosetti (n. 20 octombrie 1895, București – d. 27 februarie 1990, București) a fost un reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică. Profesor la Facultatea de Litere din București, Alexandru Rosetti a fost unul dintre patronii spirituali ai școlii lingvistice de la București, alături de nume importante precum Theodor Capidan, Jacques Byck, Iorgu Iordan sau Alexandru Graur. A fost membru titular al Academiei Române din 1948. Alexandru Rosetti era un urmaș al familiei prințului Rosetti, și-a susținut doctoratul la Paris, unde s-a căsătorit cu Maria Rallet. A ajuns în 1933 directorul Fundației pentru Literatură și Artă a regelui Carol II, cea mai prestigioasă editură din România din epoca interbelică. De la început, obiectivele sale erau complexe: în primul rând, publicarea de ediții critice ale scriitorilor clasici români, a colecției „Energia“, unde regele Carol propunea tipărirea de cărți de aventură, ediții definitive ale scriitorilor contemporani. Activitatea de filolog a lui Alexandru Rosetti se întinde pe aproape șapte decenii de muncă intensă, coroborată de pasiunea sa extraordinară pentru bibliofilie. În epoca interbelică și în perioada comunistă, Rosetti s-a ocupat de editarea unor opere complete ale scriitorilor și cronicarilor români ca Miron Costin, Ion Neculce, Grigore Ureche sau Ion Luca Caragiale (la această ediție lucrând alături de Silvian Iosifescu, Șerban Cioculescu și Liviu Călin). De importanță națională și internațională rămân studiile și cercetările sale lingvistice, cu precădere trebuie precizat interesul pe care l-a arătat pentru istoria limbii române, cu susținerea unor teorii proprii de o mare originalitate, recunoscute pentru acribia și metodele cu care acesta operează.
