Darul, de Vladimir Nabokov
Ed. Polirom
O carte extrem de controversată încă de la apariţie, şi ultima scrisă de Nabokov în limba maternă, „Darul“ (1938) este o odă adusă literaturii ruse, evocând operele lui Puşkin, Gogol, Blok, Nekrasov şi ale multor altora, de-a lungul unei naraţiuni în al cărei miez se ascunde şi o poveste de dragoste: povestea contelui Feodor Godunov-Cerdintev, un tânăr poet emigrant, care locuieşte la Berlin şi visează să scrie cândva o carte extraordinară intitulată „Darul“. Acesta începe prin a publica un volum de poezii şi strânge material pentru o fermecătoare carte ce ar fi urmat să descrie călătoriile tatălui său – un lepidopterist pasionat care dispare misterios în perioada revoluţiei ruse – în Asia Centrală. Îndrăgostindu-se de Zina Mertz, care îl îndeamnă: „Scrie ceva uriaş, să le tai tuturor răsuflarea“, pune în cele din urmă pe hârtie o biografie a lui Nikolai Cernisevski, o îndrăzneaţă carte construită circular, închisă cu agrafa unui sonet.
