14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalPredeşti, comuna lui Preda Buzescu

Predeşti, comuna lui Preda Buzescu

http://www.youtube.com/watch?v=Wb7QBkD9lIY

Aşezată pe Valea Mereţelului şi Raznicului, pe pământurile unui mare căpitan din oastea lui Mihai Viteazul, boierul Preda Buzescu, comuna doljeană Predeşti îşi croieşte încet-încet drumul către modernism. Ca şi apele Mereţelului, când mai liniştite, când mai învolburate, Predeştiul face pas după pas pe drumul dezvoltării sale. Îşi reconstruieşte şi reabilitează şcolile pentru formarea fiilor săi, îşi consolidează drumurile şi podurile pentru a le oferi o infrastructură modernă şi siguranţă, îi învaţă să se întoarcă la pământurile părinteşti, fiindcă nimic nu este mai darnic cu omul decât pământul pe care îl trudeşte, îşi învaţă tinerii să facă agricultură. Dar acum truda aceasta se face cu mijloace mecanice de zeci de cai putere, cu fonduri luate pe proiecte. Nici planurile de viitor nu lipsesc, administraţia locală are aprobat un proiect pentru sistem de alimentare cu apă în comună, se aşteaptă banii pentru asfaltarea drumului care face legătura între Predeşti şi Bucicani.

Fermier născut
în Predeşti

Lanurile de floarea- soarelui se întind cât vezi cu ochii, o mare galbenă care te însoţeşte de-o parte şi de alta a drumului care duce către comuna doljeană Predeşti. Sunt pământurile gospodarilor din localitate. Pământul este bogăţia cea mai de seamă a Predeştiului. Aici nu mai miră pe nimeni că fii ai satului şi-au lăsat meseria de la oraş şi s-au întors să lucreze pământul părinţilor. Au prins gustul agriculturii şi acum sunt arendaşi cu sute de hectare. Petrişor Bîltac face agricultură de 20 de ani. A început în anii ‘90, gândind că îşi ajută mama să lucreze cele şapte hectare de pământ.
În ultimul timp, ploile i-au cam stricat secerişul, dar nu se dă bătut cu una cu două nici în faţa intemperiilor. „Eu sunt fermier, născut aici, am avut domiciliul în Craiova, am avut serviciul în oraş, dar am renunţat şi m-am întors în sat. Prin 1990, mama primise pământul, iar eu aveam nişte bani şi nu ştiam în ce să-i investesc. Văzând cât de mare era nevoia de utilaje, am cumpărat un tractor şi am început să lucrez pământul pe la oameni. Eram instructor auto şi dimineaţa eram în Craiova, după-amiază făceam agricultură în sat. Le munceam oamenilor pământul. Încet încet am început să iau teren în arendă. Acum am ajuns să am 250 de hectare. Împreună cu familia avem afacerea noastră. Am reuşit să-mi cumpăr aproape toate utilajele necesare muncilor pământului. Am trei tractoare, game diferite, semănătoare, presă de balotat, instalaţie de ierbicidat, culegător de porumbi, maşină de întors fân. Nu pot să spun că nu aş mai avea nevoie. Muncesc cu soţia, cu fiul, care este specialistul, pentru că este inginer agronom. Anul acesta am cultivat 100 de hectare cu grâu, 97 de hectare cu floarea-soarelui şi 17 hectare cu porumb. Mai am livezi, păşuni“, a povestit Petrişor Bîltac.
Nici pentru tineri, agricultura nu este o sperietoare. Pentru Florin Gâdea, anul acesta este „debutul“ său în agricultură. Un debut cu roşii eco. Şi-a transformat grădina de lângă casă într-un imens solar, unde a plantat câteva sute de cuiburi de roşii. Rodul este bogat şi ajunge pe pieţele din Craiova. „Este primul an. Am furat ideea de la primar. Mi-am pus şi eu propriul solar şi muncim aici toată familia. Câştigăm cât să ne ducem existenţa. Nu putem vorbi deocamdată de acoperirea cheltuielilor pe care le-am făcut. Planul meu este să accesez fonduri. Am făcut deja un proiect prin GAL Colinele Olteniei pentru cultură de lubeniţe. La ţară, asta este şansa nostră: să muncim pământul“, spune Florin, care nu uită să precizeze că legumele lui sunt ecologice.
Peste 90% din terenul agricol al Predeştiului este lucrat. Pe lângă culturile de grâu, ovăz, porumb şi floarea-soarelui, predeştenii au livezi de pruni, care se întind pe 100 de hectare. Şi, mai nou, oamenii locului îşi cultivă terenurile cu soiuri nobile de viţă-de-vie.

Prima bogăţie este sănătatea

Sănătatea locuitorilor din Predeşti este în mâna a doi medici. Mai degrabă doi prieteni, care, de peste 20 de ani, trăiesc bucuria fiecărui localnic atunci când îi vine un copil pe lume, dau sfaturi fiecărui bolnav şi au chiar şi o vorbă bună pentru fiecare. Tinerii nu se sfiesc să le ceară sfatul, bătrânii au încredere în „leacul“ primit din partea medicului de familie. Marinela Marin şi Maria Pasăre sunt medici de familie în Predeşti de 23 de ani. Oamenii au încredere în ele şi trec pragul cabinetului medical ori de câte ori au nevoie sau pur şi simplu trec să le salute. „Eu sunt aici de 23 de ani, ca şi colega mea. Oamenii nu vin la noi că au probleme, vin şi preventiv. Femeile tinere vin să le sfătuim în diverse probleme. Am ajuns să fim prieteni. În comună, cele mai frecvente boli înregistrate sunt cele cardiace. Vara este şi perioada propice, oamenii merg la muncă, fac efort… Bolile reumatice sunt frecvent întâlnite, diabetul. Nu avem probleme cu bolile transmisibile, TBC, hepatită“, a spus  Marilena Marin între două consultaţii. Colega ei, Maria Pasăre, este ocupată cu un înger de copil de nici un anişor pe care îl împacă, într-un final, lăsându-i în grijă stetoscopul.

Lumină pentru suflet şi minte

Am străbătut uliţele Predeştiului, până la uşa bisericii din localitate, ce poartă hramul Adormirea Maicii Domnului, şi este monument istoric. Povestea ei am auzit-o chiar din gura preotului Stancu Tuiu. „Pisania originală ne spune despre biserica în care slujesc că s-a ridicat în perioada anilor 1890 – 1892. Biserica se află astăzi în curs de reconsolidare şi restaurare. Este construită din cărămidă, inclusiv fundaţiile. În pronaos, o scară din lemn duce la cafasul bisericii, cu două ferestre pe partea de vest, ce dau în pridvorul deschis. Bolta bisericii este închisă, iar pe acoperiş se găsesc trei turle de lemn: două deasupra pronaosului şi alta pe naos, îmbrăcate în tablă zincată. În sfântul locaş au fost păstrate şi cinstite cu evlavie, din 2003 până în 2009, părticele din moaştele Sfintei Mare Muceniţe Tecla, aduse din Siria. Racla cu sfintele moaşte a fost dăruită bisericii din Predeşti de părintele protosinghel Iustinian Cârstoiu, fiu al satului şi profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.  În comunitatea noastră, păstrarea credinţei, a tradiţiei creştin ortodoxe constituie o prioritate“, a spus preotul Nicolae Tuiu.
Biblioteca din comună este un bun „sfetnic“ pentru minte. Ne surprinde să aflăm că până şi bătrânii de 80 de ani împrumută cărţi de la bibliotecă. În schimb, tinerii sunt nelipsiţi aici. De când beneficiază de biblionet pe lângă cărţile împrumutate, accesează frecvent internetul.
„Acum este vacanţă, dar copiii tot vin. Avem 8.700 de volume. Împrumută cărţi, dar vin şi pentru biblionet. Ascultă muzică, vizionează filme, dar, mai ales, vorbesc cu prietenii lor şi cu părinţii plecaţi din ţară. La noi vin elevii pentru lecturile şcolare, vin tineri, vin chiar şi vârstnici“, afirmă Ileana Gogoşeanu, bibliotecara.

Comuna şi gospodarii ei

Locurile, oamenii, întâmplările ne-au fost dezvăluite cu ajutorul unui „ghid“. Ghidul acesta n-a fost nimeni altul decât viceprimarul comunei Predeşti, Maria Sărăcin, o femeie cu mână de fier, aleasă să-l secondeze pe primarul Florian Şerban.
Ştie fiecare om din comună cu bune şi cu rele, fiecare loc, fiecare întâmplare, dar ştie, mai ales, ce s-a realizat în comuna Predeşti şi ce are de realizat fiindcă le-a promis oamenilor. O doare însă că banii lipsesc din vistieria primăriei, că de la Bucureşti nu li se acordă sprijinul cuvenit. Şi-ar dori mult ca şi comuna pe care o cârmuieşte să aibă apă curentă, să aibă drumurile asfaltate şi uliţele pietruite, iar oamenii să îngrijească de curăţenia comunei ca de propria gospodărie. „Să încep cu începutul. Să vă prezint localitatea noastră, care se află la aproape 15 km de Craiova. Comuna este compusă din trei localităţi Predeşti, Predeştii Mici şi Bucicani. Are 2.150 de locuitori, care se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor. Cei mai tineri lucrează în Craiova. Terenul agricol din localitate este lucrat în proporţie de 90%, 1.700 de hectare sunt culturi cereliere, grâu, ovăz, orz, dar şi floarea-soarelui, porumb. Oamenii deţin livezi, circa 100 de hectare sunt cultivate cu pomi fructiferi, prunul mai ales. În ultimii ani s-a observat o revenire a culturilor de viţă-de-vie. Oamenii au cultivat 200 de hectare cu soiuri nobile. Gospodarii noştri cresc animale. Avem multe capete de caprine şi ovine, 1.200, în satele noastre. Sunt familii care au fermă de oi şi capre, 300 de capete. Oamenii sunt întreprinzători, şi-au făcut proiecte, au accesat fonduri. Pentru că tot am vorbit de proiecte şi noi am demarat proiecte. Aşteptăm să primim fonduri pentru demararea proiectului privind introducerea reţelei de apă curentă în localitate. Avem un alt proiect pentru asfaltarea drumului care pleacă din Predeşti către satul Bucicani. Ţin foarte mult la curăţenia localităţii şi i-am sfătuit pe oameni să-şi îngrijească rigolele, să-şi planteze flori la poartă să nu-şi mai lase păsările în faţa curţilor. Din acest motiv căutăm să încheiem un contract cu o firmă de salubritate.
Am reuşit până acum să finalizăm construcţia podului peste Mereţel, am finalizat construcţia şcolii gimnaziale din localitate, a grădiniţei şi, de asemenea, reabilitarea unui alt corp de şcoală. Am amplasat în localitate şase camere video pentru monitorizarea circulaţiei, a faptelor infracţionale care pot avea loc oricând“, şi-a continuat şirul explicaţiilor Maria Sărăcin, viceprimarul comunei Predeşti.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS