Trăieşte la azilul de bătrâni, iar fata ei, în vârstă de 15 ani, în regim de permanenţă la un centru de plasament din Craiova. Din cauza bolii şi a condiţiilor de trai, femeia a decis că, pentru o perioadă, cea mai bună soluţie este să stea departe de cea căreia i-a dat viaţă, lăsând-o în măsură de protecţie la DGASPC Dolj. Acum însă, vrea să îşi ia acasă copila pe perioada vacanţei, după care să o oprească permanent în îngrijire, însă condiţiile de acasă lasă de dorit.
O poveste de viaţă impresionantă are Lidia Iovan, din Craiova. Femeia spune că trăieşte o dramă la care a ajuns din cauza problemelor financiare şi de sănătate. La cei 55 de ani, femeia locuieşte în Căminul pentru persoane vârstnice din Craiova. Are o locuinţă, undeva pe Drumul Apelor, în care a stat până în iarna lui 2011, însă problemele de sănătate şi sărăcia au adus-o în imposibilitatea să se întreţină. Cu greu se poate numi casă locuinţa ridicată pe Drumul Apelor. Este greu de crezut că există oameni în Craiova care trăiesc în asemenea condiţii. Fără apă sau curent, două camere ridicate din resturi de BCA şi lut aduc mai degrabă a magazie de depozitat materiale.
„Dincolo de toate sunt mamă“
În ciuda problemelor financiare, până anul trecut femeia şi-a crescut, aşa cum a putut, copila, care, din nefericire, din cauza unor complicaţii apărute imediat după naştere suferă de o mică întârziere mintală. Şi-a înscris copila din clasa I la o şcoală specială, iar din clasa a V-a a solicitat şcolarizare în regim de internat. O lua însă acasă dacă nu zilnic, măcar la sfârşit de săptămână. Încerca, pe cât posibil, să reuşească recuperarea copilei. Anul trecut, femeia a avut probleme de sănătate. În prag de iarnă, fără bani din care să se îngrijească, singura soluţie a Lidiei a fost internarea în Căminul de bătrâni. Am găsit-o pe femeie în una din garsonierele din Căminul pentru persoane vârstnice alături de alte două femei. Pe pat avea înşirate câteva haine, o Biblie şi o fotografie printată a copilei. „Au venit cei de la Direcţia Copilului, care mi-au spus că soluţia cea mai bună pentru fetiţa mea este să o las în regim de permanenţă în centrele instituţionalizate pe care le au. Am spus că nu renunţ şi nu voi renunţa la dreptul meu de mamă, iar atunci când îmi voi reveni din punct de vedere medical şi financiar îmi voi lua copilul să crească alături de mine. Este la vârsta la care are nevoie de sfatul meu, de mângâierea mea. Eu sunt cea care o linişteşte atunci când face crize sau când plânge. Viaţa m-a adus în situaţia asta. Am lucrat la Oltcit, apoi în comerţ, am avut propria firmă, însă totul s-a dus. Cu ajutorul celor de la Căminul de bătrâni mi-a fost întocmit dosarul de pensionare, iar acum aştept, în sfârşit, pensia. Am mers deja acasă, pe Drumul Apelor, la casa pe care am ridicat-o cu mâinile mele, am văruit aşa cum am putut pereţii pentru atunci când îmi voi lua copilul. Am depus cerere la Direcţia Copilului, în care am solicitat că vreau să o iau acasă pe Andreea pe perioada vacanţei, după care mi-am exprimat dorinţa că vreau să rămână permanent. Mi-au răspuns că nu o pot lua decât maximum o lună. Atât. Nu înţeleg de ce mi se pun aceste condiţii. Este copilul meu, nu am renunţat la dreptul de mamă. De câte ori merg să o văd plânge şi se agaţă de gâtul meu… Nu vreau ca, pe lângă problemele de sănătate pe care deja le are, să sufere şi o depresie. Nu sunt singura femeie săracă. Dincolo de toate sunt mamă pentru copilul meu, care are nevoie de mine“, a povestit femeia.
Anchetele sociale vor decide dacă fetei îi este mai bine lângă mamă
Reprezentanţii DGASPC Dolj au precizat că, în perioada verii, numărul solicitărilor primite din partea părinţilor, dornici să-şi ia copiii acasă, deşi iniţial soluţia cea mai bună a fost internarea acestora în centrele de plasament, creşte. „În cazul de faţă, mama a depus o cerere de învoire pentru ca fiica ei să îşi petreacă un timp alături de ea. Am aprobat ca pentru o lună să poată să o ia, începând cu 26 iunie, însă copila va fi monitorizată permanent de asistenţii sociali pentru a vedea dacă fata se integrează, care sunt condiţiile în care trăieşte. Este vorba de un copil cu nevoi speciale, un copil care are nevoie de mamă, dar şi de atenţie şi îngrijire. Anul trecut, mama a lăsat-o pe Andreea în măsură de protecţie la noi. Fata merge la o şcoală specială şi în plasament se află la un centru pentru copii. După această lună de monitorizare, dacă mama îşi exprimă dorinţa de a-şi lua copila definitiv acasă, este nevoie de anumite demersuri. În primul rând, dosarul va fi trimis la serviciul de evaluare, apoi la serviciul de reintegrare. Urmează ca asistenţii sociali să realizeze anchete sociale la domiciliu pentru a vedea condiţiile pe care mama le poate oferi copilului“, a precizat Maria Manolache, director al DGASPC Dolj.
Reprezentanţii DGASPC Dolj au menţionat că, până în prezent, au primit aproximativ 15 cereri de la părinţii ai căror copii sunt în centrele de plasament şi două cereri de la părinţii ai căror copii sunt îngrijiţi de asistenţi maternali profesionişti.
