21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalPărinţi pentru copiii speciali

Părinţi pentru copiii speciali

Petrec până la opt ore pe zi nu la serviciu, ci alături de copiii lor, în clasele de curs. Sunt copii care au nevoie permanent de atenţia părinţilor, nu din răsfăţ, ci din necesitate. Sunt copii cu autism, deficienţe mintale, hipoacuzici sau cu alte probleme medicale cu care s-au născut şi pentru care n-au nici o vină. Dacă unii dintre aceşti copii se bucură măcar de atenţia părinţilor, mulţi dintre micuţii sunt uitaţi cu lunile de familie în internatele unităţilor de învăţământ şi părinţii îi iau de voie, de nevoie doar în perioada vacanţei de vară.
În învăţământul de masă sunt integraţi 152 de copii cu diverse deficienţe, în timp ce alţi 703 învaţă în şcolile speciale din Craiova: Şcoala Specială „Sf. Mina“, Şcoala Specială „Sfântul Vasile“, Centrul Şcolar „Beethoven“ şi PMT Craiova. „Când am debutat ca dascăl, prima clasă pe care am avut-o a fost una cu copii ai străzii, copii proveniţi din familii de romi şi copii cu deficienţe. A fost un şoc pentru mine când într-o zi una dintre mămici a venit şi mi-a spus dezinvolt: poţi să îl baţi oriunde, doar la cap să nu îi dai… Atunci am hotărât că locul meu este printre aceşti copii cu nevoi speciale! De când am preluat conducerea acestei unităţi de învăţământ, le-am impus părinţilor care sunt asistenţi personali să stea în şcoală. Am transformat o sală de clasă în club pentru părinţi, pentru a-i solicita atunci când copiii au nevoie. Pe lângă cei menţionaţi, avem părinţi care de ani întregi vin de bunăvoie zilnic cu copiii lor la şcoală, stau cu aceştia ore în şir în bănci, îşi iau notiţe, îi liniştesc când devin agitaţi. Îmi doresc ca, în viitorul apropiat, toţi elevii cu handicap moderat să îşi desfăşoare activitatea instructiv-educativă în învăţământul de masă. Sunt copii care au nevoie de modele şi care se pot încadra foarte bine în învăţământul de masă. Aceşti copii pot fi recuperaţi în proporţie mare şi este păcat să îi ţinem în şcoli speciale“, a spus Eugenia Pascu, directoarea Şcolii Speciale „Sf. Mina“. La patru dintre elevii cu deficienţe locomotorii şi handicap mintal, profesorii de la „Sf. Mina“ merg şi le predau la domiciliu. În internatul Şcolii Speciale „Sf. Mina“, din totalul elevilor şcolarizaţi, 78 sunt abandonaţi.

Femei care luptă pentru copiii lor

Ionela Scarlat este mama unui băieţel cu retard mintal sever şi autism. Îşi dedică fiecare zi copilului ei. „Mi-am dedicat toată viaţa copilului meu şi nu regret nici o secundă. L-am adus la această unitate de învăţământ de când avea câţiva ani, iniţial la grădiniţă, apoi am continuat în aceeaşi unitate de învăţământ. La început nici măcar nu silabisea, cu greu se putea colabora cu el, însă acum a învăţat să se bucure alături de alţi copii“, a povestit femeia.
Tereza Florescu este altă mămică cu aceeaşi poveste de viaţă şi cu acelaşi program zilnic. Cristian Sebastian a împlinit de curând 12 ani. „Zi de zi vin cu Cristian la şcoală. Prefer să îl aştept pe hol, în faţa clasei, să nu stau cu el la cursuri pentru a nu se agita. Profesorii ştiu unde mă găsesc, vin şi mă cheamă atunci când este nevoie să intervin, când ţipă şi vrea să mă vadă.  Am luptat din răsputeri pentru ca şi copilul meu să meargă la şcoală, să fie alături de alţi micuţi aflaţi în situaţia lui. Mi s-a spus că are autism şi de atunci am luptat să îl văd că reacţionează la ce se întâmplă în jurul lui. Mă bucur când văd progrese, când văd că dimineaţa se bucură şi zâmbeşte când îşi vede colegii şi profesorii“, a povestit Tereza.  

Drama copiilor hipoacuzici

Şi la Centrul „Beethoven“ (Liceul Tehnologic, Liceul Teoretic şi Şcoala Postliceală) sunt 216 elevi, din care 96 hipoacuzici şi 120 cu deficienţe mintale. Cei mai mulţi dintre aceşti adolescenţi sunt din mediul rural, din familii care nu ştiu ce este un diriginte şi care pentru a se interesa de soarta copilului lor aflat la şcoala-internat din Craiova apelează mai degrabă la asistenţii sociali din primăriile pe raza cărora locuiesc. Trei asistente medicale, un medic şi şase pedagogi sunt cei care stau la dispoziţia acestor copii după orele de curs sau la sfârşit de săptămână. „Avem nenumărate cazuri când ne aduc copilul la şcoală în septembrie şi îl mai iau acasă în vacanţa de vară. Puţini sunt cei care merg acasă la două, trei săptămâni. Suferă foarte mult că sunt lăsaţi aici, suferă după familie, iar când se apropie vacanţa au manifestări ciudate. Avem şi copii cu însoţitori personali, în cele mai multe cazuri părinţii lor. În rest, fiind vorba de copiii trecuţi de 15 ani, sunt lăsaţi în voia sorţii şi a noastră. Au fost şi situaţii când copiii au preferat să rămână în internat decât să meargă acasă… În urmă cu ceva ani, s-a încercat integrarea copiilor cu deficienţe mintale în învăţământul de masă. Mulţi din aceşti copii însă nu s-au putut integra, au ajuns pe stradă. În Spania, de exemplu, la o astfel de clasă cu copii cu nevoi speciale predau trei profesori… De patru ani, alături de copiii hipoacuzici au fost integraţi şi cei cu deficienţe mintale. Acum suntem singura şcoală specială care se poate lăuda că are personal calificat care să lucreze cu aceştia. Au înclinaţie spre frumos, caută dragoste şi înţelegere chiar şi în ochii unui străin, iar copiii hipoacuzici sunt elitişti, au o lume a lor creată, se simt superiori. În numai câteva săptămâni însă, în perioada vacanţei, 26 de copii cu deficienţe mintale vor merge în plasament. Nu au familie, nu au pe nimeni alături de ei, iar pentru ei cele trei luni de vacanţă sunt o traumă în plus“, a povestit Ana Maria Oancea, directoarea Liceului Tehnologic Special „Beethoven“.

Foşti absolvenţi, tineri hipoacuzici – preoţi, asistenţi, informaticieni

Supărarea reprezentanţilor acestei unităţi de învăţământ nu se opreşte însă aici. În ultimii ani, foarte puţini absolvenţi ai acestei unităţi şcolare au reuşit să ia bacalaureatul. Iniţial, examenul se dădea oral, cu ajutorul unui interpret, şi scris. „De când aceştia dau bacalaureatul doar în scris este foarte greu să obţină notă de trecere la bacalaureat… Pentru cei care nu cunosc profilul unui tânăr hipoacuzic, pot părea analfabeţi… Însă, nu este aşa. Mulţi dintre foştii noştri elevi au urmat o facultate, avem informaticieni, ingineri, tehnicieni dentari, preoţi, asistenţi sociali. Avem chiar şi un asistent medical de laborator la o clinică din Paris. La Piteşti, există o facultate în care se predă cu ajutorul unui interpret. Deci, şanse ar fi, însă legislaţia în ceea ce priveşte examenele ce îi vizează pe aceşti copii trebuie schimbată. Nu facem altceva decât să îi transformăm în cazuri sociale şi este păcat, pentru că aceşti copii pot dovedi că sunt în stare“, a adăugat Ana Maria Oancea.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS