11.4 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalAfacere imobiliară cu banii statului

Afacere imobiliară cu banii statului

Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Dolj stă pe un butoi cu pulbere. Angajaţii sunt nemulţumiţi că vor fi mutaţi într-un sediu nou, situat aproape de Faţa Luncii, pentru care statul român a plătit o avere unei persoane fizice şi despre care reprezentanţii agenţiilor imobiliare spun că nu face nici jumătate din preţ. 

Fără voia lor, angajaţii OCPI Dolj sunt prinşi în mijlocul unui scandal imobiliar care stă să răbufnească din cauza intereselor financiare ale celor care s-au perindat la guvernare. Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) a plătit 1,3 milioane de euro pentru o clădire situată aproape de ţigănie, pe strada Morii, în urma unei licitaţii care a trenat mai bine de patru ani. Povestea clădirii unde urmează să se mute cu căţel şi purcel OCPI Dolj a început cu mulţi ani în urmă, atunci când instituţia era autonomă şi dispunea de propriile fonduri, pe care le încasa de la cei care plăteau taxe pentru cadastru şi intabulare. Eram atunci sub guvernarea liberală, executivul fiind condus de Călin Popescu Tăriceanu. Conducerea de atunci a ANCPI a decis să cumpere un sediu pentru filiala din Dolj, deoarece clădirea de pe strada Brestei în care funcţiona instituţia fusese revendicată. Zis şi făcut. Agenţia a cerut mai multe oferte de preţ pentru clădiri, la licitaţie s-au înscris mai multe persoane, printre care şi Dinel Staicu, dar câştigător a fost desemnat Nicolae Cazacu, patronul Policlinicii Bunavestire din Craiova. Acesta ceruse 1,3 milioane de euro pentru o clădire situată pe strada Morii, numărul 33, care se intersectează cu bulevardul Râului. Clădirea este structurată pe trei etaje, are 1.450 de metri pătraţi, iar terenul din jur măsoară 1.700 de metri pătraţi. Nu comentăm aici dacă amplasamentul clădirii într-o zonă dominată de populaţia de etnie romă era unul potrivit pentru o instituţie publică şi nici dacă preţul plătit a fost unul mare. Cert este că a trecut timpul, ANCPI nu dădea nici un semn că mai plăteşte banii. Cazacu a dat telefoane, a întrebat ce se întâmplă, dar nu mai primea nici un semn. În februarie 2009, după ce liberalii au plecat de la guvernare, ANCPI i-a comunicat acestuia că procedura de atribuire a contractului de cumpărare a unui imobil cu destinaţia sediu OCPI Dolj a fost anulată. Cazacu a depus contestaţie la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, dar contestaţia a fost respinsă. Şi atunci s-a adresat justiţiei. Doi ani a durat procesul, dar pentru el, aşteptarea a meritat.
În decembrie 2011, Tribunalul Dolj a emis o decizie prin care a anulat decizia ANCPI de anulare a procedurii de atribuire a contractului de vânzare-cumpărare şi a obligat ANCPI să încheie contractul. „Obligă pârâta ANCPI prin directorul general să încheie cu reclamanţii contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul din Craiova, strada Morii, nr. 33, judeţul Dolj, la preţul de 1.350.000 de euro potrivit procesului-verbal de negociere din 21.04.2008, sub sancţiunea de daune cominatorii în cuantum de 10.000 de lei pe zi întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data încheierii efective a contractului. Obligă pârâta către reclamanţi la plata sumei de 120.000 de euro, cu titlu de despăgubiri materiale, şi 8.048,9 lei cheltuieli de judecată. Cu apel“, se arată în decizie. Iniţial, conducerea ANCPI a făcut apel la această decizie, proces care a ajuns la Curtea de Apel Timişoara. Între timp, însă, s-a schimbat din nou guvernarea, iar noul director al ANCPI a decis să renunţe la proces şi să cadă la pace cu Nicolae Cazacu. Astfel că, pe 13 decembrie 2012, procesul a fost suspendat potrivit articolului 242 din Codul de Procedură Civilă, care spune că „Instanţa va suspenda judecata când amândouă părţile o cer“.

Florin Bălănescu, OCPI Dolj: Cine are curaj
să vină acolo?

Problema în discuţie este dacă sediul respectiv merită 1,3 milioane de euro şi dacă este el potrivit pentru o instituţie publică. Pe de altă parte, trebuie menţionat că, de mai bine de doi ani, ANCPI plăteşte o chirie de 10.000 de euro pe lună pentru clădirea Romtelecom de pe strada C.S. Nicolăescu Plopşor, unde îşi desfăşoară activitatea. Asta nu înseamnă că ar fi trebuit să cumpere prima clădire care i-ar fi fost oferită. Potrivit sindicaliştilor de la OCPI Dolj, statul a plătit de cinci ori mai mult decât valoarea reală a imobilului. Într-un memoriu trimis directorulului ANCPI, Artur Viorel Ursu, pe 21 decembrie 2012, liderul de sindicat Florin Bălănescu consideră că tranzacţia nu ar trebui să se parafeze. „Imobilul ce face obiectul litigiului nu este amplasat într-o zonă adecvată desfăşurării activităţii de către OCPI Dolj (…) preţul de achiziţie din procesul-verbal de negociere din data de 21.04.2008 era disproporţionat de mare în raport de valoarea reală a imobilului raportat chiar şi la acel moment când criza financiară încă nu se făcuse simţită în România (…) preţul real al pieţei al acelui imobil se estimează a fi de 250.000 de euro. În raport de cele expuse, precum şi de faptul că am fost anunţaţi de conducerea OCPI Dolj că urmează să ne mutăm în curând în acel imobil (…) vă facem cunoscute rezervele noastre, sindicalişti şi nesindicalişti, în ceea ce priveşte acceptarea de către noua conducere a ANCPI a erorilor comise de vechea conducere cu privire la achiziţionarea unui imobil neadecvat unei instituţii publice, începând cu amplasamentul acestuia, compartimentarea lui şi utilităţile de care dispune“, se arată în memoriu. Contactat telefonic, Florin Bălănescu a declarat că amplasamentul imobilului va crea dificultăţi clienţilor OCPI. „În primul rând, este situat lângă Faţa Luncii. Cine mai are curaj să vină acolo, în condiţiile în care la noi vin notari publici, cadastrişti, oameni care au nevoie, ca şi celelalte instituţii, ca primăria sau prefectura să fie lângă noi? Tot timpul este nevoie de un document în plus şi atunci se duc repede şi îl obţin. În acest caz, cum vor proceda? Pe de altă parte, angajaţii OCPI nu se simt în siguranţă să muncească în această zonă, ca să nu mai spunem că nu există mijloace de transport în comun. Nu toţi au maşini personale“, a spus Bălănescu.

Cristian Clenciu, preşedinte ARAI: Preţul este
la jumătate

Chiar dacă lucrează cu documente despre imobile şi ştiu care sunt preţurile pe piaţa imobiliară, sindicaliştii nu sunt totuşi experţi în domeniu. De aceea, GdS l-a întrebat pe cel mai în măsură să spună care este valoarea imobiliară a clădirii achiziţionate de ANCPI cu 1,3 milioane de euro, Cristian Clenciu, preşedintele Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare (ARAI) şi patronul agenţiei imobiliare CDC Imobiliare din Craiova. După calculele sale, clădirea valorează în prezent 585.000 de euro, mai puţin de jumătate din preţul plătit. „Şi dacă vorbim de preţurile de atunci, costul ei s-ar fi ridicat la nivelul anului 2008 la maximum 750.000 – 800.000 de euro. În acea zonă este greu să vinzi un imobil ca persoană fizică. Nici nu este greu de ghicit de ce. Din punctul meu de vedere, pentru o instituţie publică, zona nu este potrivită. Chiar dacă, să zicem, nu este departe de kilometrul zero al oraşului, un astfel de imobil trebuie să aibă acces facil la mijloace de transport în comun şi să aibă alte instituţii de stat în vecinătate“, a declarat Cristian Clenciu pentru GdS.

Cazacu către cadastrişti: Nu vă convine, lucraţi
la privat!

Fericitul vânzător al imobilului, Nicolae Cazacu, a precizat pentru GdS că preţul obţinut este unul corect şi că a avut multe de îndurat. „Era şi normal să cumpere acest imobil. După ce m-au declarat câştigător, nu au mai dat nici un semn timp de opt luni. Este vorba de mari interese financiare aici. Un directoraş din ANCPI, care acum dă cu subsemnatul pe la Parchet, a blocat tranzacţia. Clădirea face toţi banii. Are teren pentru 25 de locuri de parcare, este finisată foarte bine. Ah, zona nu le place angajaţilor de la OCPI! Atunci să se ducă să lucreze la privat! De când lucrează în centru, mereu îi văd prin oraş, rezolvându-şi treburile personale. Eu le-aş lua telefoanele mobile angajaţilor ca să nu mai piardă timpul la serviciu. Sunt opt ore de muncă, opt să fie“, a spus Cazacu. Întrebat despre zonă şi dacă ar fi reuşit să vândă imobilul pe piaţa liberă, acesta a spus că zona nu reprezintă o problemă. „Nu este deloc departe de centru. Unde s-a auzit că o instituţie a statului trebuie să fie neapărat în centrul oraşului? Vin notari şi alţi clienţi? Dar clădirea arată foarte bine, este mult mai utilă decât aceea în care funcţionează acum OCPI Dolj. Ştiţi că numai pentru chirie au plătit până acum jumătate din cât costă noul sediu? Preţul nu este mare deloc. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat la Iaşi, acolo unde ANCPI a plătit 2,8 milioane de euro pentru un sediu pe care nici nu îl foloseşte“, a mai declarat Cazacu. Scump sau nu, potrivit sau nu, doar timpul şi eventual organele de anchetă vor demonstra dacă tranzacţia a fost corectă. Un lucru este sigur. Bulevardul Râului, locul pe unde se face, de fapt accesul principal către strada Morii, va intra la anul, cel mai probabil, în reabilitare, deci traficul va fi blocat o perioadă îndelungată. Şi atunci ce se va întâmpla cu activitatea OCPI, instituţia fără de care nu se poate face nici o tranzacţie imobiliară în judeţ?
 
La Iaşi au făcut-o
şi mai lată

Potrivit evz.ro, în 2008, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi a cumpărat o clădire-fantomă de la sirianul Michael Nseir.
După tranzacţie, Nseir a deschis un hipermarket construit de firma lui Relu Fenechiu, actualul ministru al transporturilor. O ecuaţie simplă: statul a vândut în 2005 Moldoplast Iaşi sirianului Michael Nseir pe un preţ de nimic – un milion de euro banul jos şi trei milioane de euro pentru preluarea unor datorii. La foarte scurt timp, sirianul – unul dintre cei mai bogaţi sirieni stabiliţi în România, prieten la cataramă cu cei mai importanţi politicieni ieşeni – a vândut sediul administrativ al Moldoplast, o ruină, tot către statul român.
Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Iaşi a plătit în 2008 pe această clădire în paragină 2,8 milioane de euro. Deci, sirianul a privatizat Moldoplast cu banii pe care i-a primit tot de la stat şi a rămas cu zece hectare de teren şi hale de producţie în zona 1 a Iaşiului, în imediata apropiere a Iulius Mall.
Şi, pentru ca cercul să se închidă, la câteva luni după ce OCPI a cumpărat sediul Moldoplast, firma şefului PNL Iaşi, Relu Fenechiu, a obţinut de la Michael Nseir un contract de şapte milioane de euro pentru construirea unui complex comercial pe terenul fostei fabrici. Fene Grup a construit acel hipermarket, a umflat banii şi s-a îndreptat apoi spre alte comenzi. Dar OCPI Iaşi nu s-a mutat nici până în ziua de azi în acel sediu, trecând aproape cinci ani de când clădirea se degradează încontinuu.
În 2008, şef la Oficiul de Cadastru Iaşi era Mugur Cozmanciuc, unul dintre locotenenţii fideli ai lui Relu Fenechiu, la acea vreme un important lider politic în Guvernul Tăriceanu. Planul era ca, pe lângă cele 2,8 milioane de euro date pentru clădire, să se mai cheltuiască 1,4 milioane de euro pentru consolidarea structurii de rezistenţă şi modernizarea întregului sediu.
Aceasta ducea costul total al investiţiei la 3.000 de euro/mp, preţ exorbitant, cât pentru o clădire de clasa A dintr-o mare metropolă.
Clădirea pe care au cumpărat-o în 2008 cu 2,8 milioane de euro este acum un loc ostil vieţii. Geamurile sunt sparte, pereţii scorojiţi, iar igrasia s-a întins pe sute de metri. Doar un paznic şi un câine îşi fac veacul pe aici, încălzindu-se la intrare cu o sobă de teracotă. Atât a mai rămas din marea investiţie din urmă cu cinci ani, o clădire care se descompune de la o zi la alta. Dar imediat în spatele ei se vede firma luminoasă de la hipermarketul construit de Fene Grup, la comanda sirianului Michael Nseir. Contrastul e frapant, afacerea privată înflorind practic din cenuşa investiţiei ratate a statului.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS