Un material nesemnat din Arhivele Olteniei (1925) povesteşte despre două obiecte gotice inedite găsite în Oltenia
Voia întâmplării îi scosese în cale autorului, de mai multă vreme, „două vechituri mărunte de acioae. Una a fost găsită pe moşia Velii. După cum se vede, are înfăţişarea unui chip de om până’n brâu. Cum se va fi urmat dela brâu în jos nu pot şti, fiindcă e ruptă. E turnată în acioae (nume dat unor metale sau aliaje – n.r. ), iar ochii, gura şi linia lungă dintre ochi şi gură, ce pare a ne arăta mustăţile, au mai fost puţin adâncite în urma turnării, spre a se vedea mai bine. Crezând pe-atunci că am înainte-mi un idolaş preistoric din vârsta acioaii. I-am arătat lui Karl Suchhardt dela Berlin, care mi-a spus doar că e «tres interessant» şi atât“.
Goţii ne-au lăsat neapărat urme
A doua bucată a fost găsită la Pleniţa. Obiectul acela, „obiect de găteală, este întreg şi se vede pe dosu-i clenciul dupe care se da acul de prins, precum şi eşitura în care se prindea acul. Amândouă sunt dar de acioae turnată şi aceasta o poate vedea oricine privindu-le pe dos, unde în părţile mai groase se văd scobituri pricinuite de strângerea acioaei dupe turnare. Având în faţă două lucruri neobişnuite până acum în părţile noastre, am făcut o mică cercetare asupra lor, şi cele ce am aflat se înşirue mai la vale. Deşi lucrate în acioae, suntem departe de a avea în faţa noastră lucruri din adevărata vârstă a acioaei“.
După cum se poate vedea din figurile alăturate, „e vorba de ceva mult mai târziu, din vremea năvălirilor; sunt până acum singurile vechituri gotice găsite în Oltenia. Şi pentru a nu părea nimănui îndoelnic cele spune, îngădue-mi-se a aminti în treacăt unele lucruri. Goţii, cari pornind dinspre ţărmurile Balticei veniseră val-vârtej peste Dacia, trecând în peninsula Balcanică până la Termopile, se întorceau încărcaţi de bogate prăzi. Din locaşurile lor aşezate în miază-noaptea Mării Negre, Goţii nu pleacă decât spulberaţi de Huni. În timpul şederei lor în preajma noastră, neapărat ne-au lăsat câteva urme şi, cum ştie toată lumea, norocul cel mare e că la noi, pe pământul ţării noastre, s’a găsit comoara Cloşca cu pui. Sumedenia de prăzi aduse de Goţi a îmboldit atunci pe mulţi dintre ei de a avea asemenea lucruri, şi iată neamul gotic începând a lucra. Aveau la îndemână destule probe dupe care să lucreze, dar unele neplăcându-le, altele neputându-le face, lucrurile noi eşite din mâinile lor le vedem cuprinzând până la un loc ceva din lucrătura romană, fără a găsit între unele şi altele prea mare asemănare“.
Asemănări cu descoperirile din Crimeea sau Transilvania
Autorul a comparat descoperirile din Oltenia cu cele două asemănătoare găsite la Kertsch în Crimeea şi cu alte două de argint găsite în Transilvania. „Vedem asemănări izbitoare, care nu ne mai lasă îndoială că şi ale noastre sunt din aceiaşi vreme.
Avem dar pe amândouă câte un cap de animal; chiar de om, cred; dar ceeace este de însemnătate mai mare e că pe obiectele de podoabă găsite în Transilvania sunt prinse paster roşii de sticle, care mai toate au căzut. La acul nostru într’adevăr găsim patru găurele, ce vor fi fost umplute cu pietre roşii care au căzut. E şi acesta un obicei răsăritean care a pătruns la Goţi, de unde a mers la neamurile germanice de miazăzi, încât nu ne prinde mirarea că asemenea ace de podoabă, de aceiaş lucrătură cu pietre încrustate se găsesc şi în Germania“.
Iată că, atunci, s-a câştigat ceva temeinic pentru arta gotică din Oltenia. Faptul nu putea fi pus la îndoială, „mai ales că în drumurile acestui popor Oltenia le erea mereu în cale. Alături de strălucitoarele şi nepreţuitele bucăţi din vestita comoară Cloşca cu pui, Oltenia păşeşte pentru întâia dată a aşeza două lucruri mai mărunte, fără strălucire, dar tot atât de preţuite de puţinii înţelegători“.
