Blocajul pieţei imobiliare îngreunează misiunea Fiscului, nevoit să respecte o legislaţie stufoasă pentru recuperarea creanţelor de la datornici
Superoferta Fiscului doljean la terenuri ieftine, sechestrate de la datornici, este ocolită de cumpărători, din lipsă de lichidităţi. Potrivit art. 129 alin. (2) din Codul de Procedură Fiscală, Fiscul poate dispune măsuri asiguratorii sub forma sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, „când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă sau să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea“. Art. 153 şi 154 reglementează executarea silită a bunurilor mobile şi imobile sechestrate. Conform art. 154 alin. (6), sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipotecă legală. Dreptul de ipotecă îi conferă creditorului fiscal în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun. Bunurile sechestrate pot fi valorificate în condiţiile art. 159 alin. (3), printre modalităţi aflându-se şi licitaţia publică. Preţul de pornire a licitaţiei este preţul de evaluare pentru prima licitaţie, diminuat cu 25% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie (art. 162, alin. 8). Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate să îl declare adjudecatar dacă acesta oferă cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.
Insolvabilitatea, soluţia de rezervă
Cheltuielile aferente procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului (art. 168, alin. 1). Totuşi, costurile sunt plătite din bugetul Fiscului (art. 168, alin. 3), apoi cheltuielile sunt recuperate după valorificarea bunurilor (art. 170, alin. 1, lit. a). Paradoxal, executarea bunurilor poate duce la creşterea creanţelor, din cauza interesului scăzut al cumpărătorilor pe fondul lipsei de lichidităţi. „Avem cheltuieli legate de evaluarea bunurilor şi publicitatea aferentă licitaţiilor publice pe care le plătim din bugetul propriu, urmând să le recuperăm prioritar după valorificarea acestor bunuri. Din păcate, cumpărătorii nu se înghesuie pentru că nu sunt lichidităţi, cu toate că preţul de evaluare poate scădea progresiv până la 50% din valoarea de evaluare, la a treia licitaţie. Anul acesta, am organizat 14 licitaţii, dar s-au vândut doar două terenuri ale unei societăţi care a intrat ulterior în insolvenţă. Avem active scoase la licitaţie şi de şapte-opt ori. Pe de altă parte, o dată cu intrarea în insolvenţă, măsurile de executare silită se întrerup, iar Fiscul trebuie să se înscrie la masa credală. Atragerea răspunderii materiale a administratorilor/acţionarilor societăţii debitoare este greu de obţinut în condiţiile Legii nr. 85/2006, iar ea este cerută de lichidatori“, spun reprezentanţii Fiscului doljean. Pentru a scăpa de executările silite, firmele datornice îşi cer singure insolvenţa. Urmează ani de procese. Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj monitorizează în paralel şi societăţile pasibile să fie declarate insolvabile. Conform art. 176 din Codul de Procedură Fiscală, „este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri sau bunuri urmăribile“. În consecinţă, Fiscul poate atrage răspunderea materială a asociaţilor/administratorilor (art. 27 şi 28) care au adus cu rea credinţă societatea în starea de insolvabilitate. 230 de acţiuni de acest tip sunt în derulare, pentru prejudicii de 19 milioane de euro.
Bogdan Groşereanu
