16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalÎncurcături olteneşti de limbă

Încurcături olteneşti de limbă

Pe lângă poveştile despre oameni de seamă, instituţii sau descoperiri ştiinţifice, redactorii revistelor vechi consemnau şi lucruri menite să ne amintească ce inventivi şi glumeţi suntem

Unul dintre articolele găsite în revista Oltenia (1923) a scos la iveală mai multe culegeri folcloristice, denumite, sugestiv, „încurcături de limbă“, „care vor sluji pe cât vor putea de mult la cunoaşterea vieţei şi traiului Oltenilor din toate colţurile Olteniei, şi chiar din afară de Oltenia. Un lucru însă: cititorii, şi mai ales cei pricepuţi în ale poporului, sânt rugaţi a ţâne socoteală de sumedenia culegerilor de soiul ăsta izâdite prin fel de fel de tipărituri, sau rămase, scrise şi netipărite, şi să nu ne ia în nume de rău, dacă ni s’o întâmpla să dăm la iveală câte-odată lucruri cunoscute“.
Pentru noi, însă, sunt mai puţin cunoscute aceste „încurcături“. De aceea, le redăm aici, așa cum au fost culese ele din diferite aşezări olteneşti, dar nu numai pentru olteni, ci pentru toţi care apreciază umorul util la desţelenit limba.

Dezbodeaprostirea bodeaprostelui

Din Pleniţa, Dolj, revista Oltenia citează două astfel de „exerciţii“, tocmai bune parcă pentru dicţie şi dezvoltarea unei vorbiri curate, fără greşeli. Cele două, „Am dat un ou de bodeaproste/ Şi de trei zile mă căznesc,/ Ca să-l dezbodeaprostesc“, „Am dat un colăcel de bodeaproste/ Şi vreau să-l desbodeaprostesc” sau „Făcui un bodeaproste de trei zile/ Şi mă căznesc să mi-l dezbodeaprostesc“ din Cruşeţul, Dolj, îţi încurcă total limba.
Mergând mai departe, citim din Plopşor, Dolj, despre un… bou. „Bou breaz, bârlobreaz,/ Din vacile Bârlobrezenilor“ are şi indicaţii de „folosire“: „Nu e anevoe a zâce, bou breaz bârlobreaz, din vacile Bârlorezenilor, ci măi anevoe, a dezbârlobreza, bârlobrezătura boului breaz, bârlobreaz, din vacile Bârlobrezenilor“. Mai mult, tot din Pleniţa, „e lezne a zâce bou breaz bârlobreaz, dar e mai anevoe a dezbreza, brezătura boului breaz, din vacile Bârlobrezenilor“.
Încurcături, nu glumă! Dar staţi să vedeţi, căci nu se încheie aici. Din Mierea Birnici, Dolj, vine ceva c-o prepeliţă. „Colo’n vale pe-o pietriţă,/ Găsâi o prepeliţă,/ Cu unsprezece oo pistriţă./ Loai noo,/ Rămasără doo,/ Prepeliţa nu măi oo“. Plopşorul, însă, se pare, era locul cu cele mai multe astfel de încurcături. Continuăm cu „Pe valea lu Hălălungă,/ Treci-un om cu pila lungă./ Hălălungă pungă lungă,/ Tiripli cu pila’n pungă“. Din seria pungilor, care păreau să fie izvorul preferat de încurcături de limbă al plopşorenilor, găsim ceva cu mălaiul: „Vânturai sara mălai,/ Vânturai din pungă’n pungă,/ Vânturungă pungă lungă“. Şi vestita „Eu pup poala popii,/ Popa pupă poala mea“ vine, se pare, tot din Plopşor. De departe, însă, cea mai încurcată dintre încurcături este „Colo’n vale pi-un pietroi/ Şade-un codobăturoi,/ Codobăturoiu poate să codobăturească pe codobăturiţă, da codobăturiţa nu poate să codobăturească pe codobăturoi“. Nu putem trece nici peste „Ceapă albă ‘ncepătoare,/ Putină pitrocitoare,/ Pui de piconicitoare“.

Caracapaicheş la gura răzbuzăţăluşei

Deşi unele par ziceri fără sens, căci multe dintre cuvinte nu mai există în dicţionarele actuale, cu siguranţă că ele înseamnă ceva: „Ulceluşe,/ Răzbuzăţăluşe,/ La gură caracapaicheş“ (Pleniţa, Dolj). Din cele mai simple cuvinte, oltenii au făcut cele mai frumoase încurcături de limbă, dar şi cele mai dificile. Câteva exemple sunt „Zâco, zâco, zâcova,/ Eu i-oi zâce dac’o vrea/ Eu i-oi zâce, iar oi zâce/ Ca să zâc c’am zis c’oi zâce“ (Cruşeţu, Dolj), „La tâmplar în tâmplărie,/ S’a ‘ntâmplat o întâmplare:/ Tâmplaru din întâmplare,/ A lovit pe tâmplăriţă,/ Cu o tânplă drept în tâmplă“ (Pleşoiu, Dolj) sau „La noi în gunoi,/ O coroplejniţă şi-un coroplejniţoi./ Când coroplejniţa pe coroplejniţoi,/ Când coroplejniţoiu pe coroplejniţă“ (Vârtopu, Dolj). Vă reamintim şi două ziceri mai cunoscute, cum ar fi „Capră albă calcă ‘n piatră,/ Crăpe-i capu capri ‘n patru./ Capră neagră calcă ‘n crinci,/ Crăpe-i capu capri ‘n cinci“ (Bâlteni, Gorj), „Pusăi pila pe poliţă,/ Pişti pila’n piuliţă“, puţin modificate, ce-i drept.
În acelaşi spirit glumeţ, dar cu o limbă mai descurcată, încheiem cu o „snoavă“, cum era ea denumită pe atunci, din Plopşor, Dolj. „Pe unu-l bătusă muerea până să băgasă su pat de frică şi l-a găsât unu acolo. – Ce e cu tine mă colo?; – Ce mă? Omu la casa lui e stăpân şi su pat!“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS