Conform lui Onesime Reclus, un geograf francez vestit, citat de M. Theodorian-Carada, francezii nu prea migrau către România. Însă, atunci când o făceau, lăsau urme adânci în societate.
În 1925, din Franţa nu emigrau, pe an, „decât vreo zece mii de francezi, şi mai toţi în America de Sud, Anglia, Belgia, Elveţia, Italia, Spania, Tunis şi Algeria. Se numără pe degete francezii cari au călcat la noi înainte de isbucnirea revoluţiunei franceze. De atunci încolo au ajuns în Principatele Române francezi mai mulţi. În secolul XIX au trecut Carpaţii şi mai mulţi francezi. Puţini din ei s’au mai reîntors în Franţa. Cei rămaşi sunt mai ales pionierii influenţei franceze în România. Ei şi toţi românii ce şi-au făcut studiile lor în Franţa au sădit în sufletul românesc acea francofilie ce uneori se dovedeşte mai puternică decât chiar raţiunea. Oltenia şi Craiova au primit pe aceeaşi cale roadele civilizaţiunei apusene şi simpatia de Franţa“.
Stăpânii slovelor franceze
Theodorian-Carada vorbeşte, la început, despre profesorii de limba franceză din Craiova. „Pe cât ştiu, cel dintâi profesor de limba şi literatura franceză la şcolile cele mari din Craiova (Liceul Carol I) a fost Visamon. Lui i-au urmat Dufour şi Raymond. Dufour a murit pe la 1872 şi nu-mi aduc aminte de dânsul. Am cunoscut însă pe fiul său Jules Dufour, Doctor în drept dela Paris şi avocat la Bucureşti, unde a murit la 1890. […] Copiii lui Raymond, caşi ai lui Dufour, s’au romanizat cu totul, şi nu au slujit decât România“.
Craiova îi mai găzduia pe Bolivier, tot profesor de franceză, „adus în Craiova de Generalul Magheru ca guvernor la nepotul său Mihai Haralamb. […] Înainte-i, pe la alte case, mai fuseseră guvernori francezi în Oltenia. Dacă nu mă înşel, chiar Dufour fusese adus de Bibescu la copiii lui, iar Raymond de unul din Bengeşti. Margot, cel ce a tipărit un volum asupra antichităţilor române, lucrare dedicată Pitarului Constantin Slăvitescu, trăise câţiva ani în Oltenia ca guvernor al verilor mei Slăviteşti. La Căzăneşti (Vâlcea) alţi veri, Filipinii, aveau de guvernor pe unul Gallord. Guvernante franceze au trecut prin Oltenia cu sutele. Numai dela noi din casă îmi aduc aminte de vreo cinci, începând cu M-me Siobenet, care m’a învăţat să scriu cântându-mi «A bas les soldats du Pape» şi «Vivent les rouges, a bas les blancs» şi până la M-lle Rosset, care cânta «Henri V, o mon roy» şi-mi da să cetesc pe S-t Francois de Salles“.
„Şcoala Centrală de fete a început sub direcţia D-nei de Villeneuve. Ei a urmat o altă franceză, D-ra Cottet, ce mai în urmă a devenit D-na Panaiotescu. Sub lungul directorat al acestei din urmă elevele au învăţat să vorbească franţuzeşte dela Celestine Clodet şi Amelie Boullard. M-lle Boullard a rămas şi ea în ţară şi a murit ca soţie a Căpitanului Nadulian“.
Baptiste, Riga sau De Tavernier
Dar nu erau numai profesori francezii ce veniseră în Craiova. „Adhemor, Corsin, Condemines şi Prospere s’au ocupat cu exploatarea pădurilor ori de cultivarea viilor, cu comerţul de vinuri. Mallan şi Poumaye au condus bănci, pe vremea când alţii nu făceau decât zărăfie. Arhitectul De Tavernier a slujit Primăria Craiovei câteva decenii. Sergent-Andrillot a înfiinţat şi dirijat tăbăcăria dela Bucovăţ. Franţuzul Riga îmbrăca pe eleganţii Craiovei mult înainte de Riedel şi de Leoveanu. Pe cocoane le îmbrăca mai bine două franceze: Celina şi Tereza. Bărbatul Celinei, Monsieur Baptiste, fusese bucătar mare, şi în Craiova, ca un cunoscător al tainelor artei culinare, îi plăcea să se facă admirat de cei ce le plăcea să mănânce. Papa Auguste, în birtul lui de lângă teatru, a încetăţenit bucătăria franceză în Oltenia. Însfârşit Emanoil Frizerul a contribuit şi el la desvoltarea gustului de ce e frumos, coafând pe cocoane când mergeau la nunţi ori la baluri“.
Mai toţi francezii de care vorbea Theodorian-Carada „confirmă observaţia lui Reclus, ce zice că, dacă francezii nu emigrează bucuros, foarte puţini din cei ce se duc se mai întorc în Franţa. Unde se opresc, ei samănă însă cultura şi civilizaţia franceză, şi înrădăcinându-se unde au descălecat, se desnaţionalizează, păstrând viie amintirea patriei de origină şi o fac simpatică noilor lor concetăţeni“.
Aşa au procedat şi francezii ce s-au aşezat în Craiova în secolul XIX „şi, de aceia se cuvinte să ne aducem aminte de ei câteodată. Au fost pionieri ai civilizaţiunei apusene în Oltenia“.
