„Ştefania Sterpu, de 15 ani, din Craiova, s-a aruncat duminică seară în gol de la etajul opt al blocului în care locuia. Tânăra a suferit o depresie când a aflat că nu s-a calificat la olimpiada internaţională de astronomie. Ştefania era elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional «Carol I» din Bănie, iar anul trecut, în luna septembrie, a obţinut locul al treilea la juniori în cadrul Olimpiadei Internaţionale de Astronomie desfăşurate în Kazahstan, la Alma-Ata“ sau „Luiza Purcăreaţă, una dintre cele mai bune handbaliste din cadrul Clubului Sportiv Drobeta Turnu Severin, s-a spânzurat. Tânăra în vârstă de 15 ani a fost găsită de către mama ei, în apartamentul în care locuia“.
Ştiri cutremurătoare, izvorâte din drama unor copii care nu şi-au găsit un echilibru psihic, copii pe care familia şi cei din jur nu i-au înţeles. Nu au ştiut cum să-i ajute. Un rol important în susţinerea lor revine şcolii, psihopedagogilor din unităţile şcolare, care îi pot consilia pe aceşti tineri atunci când părinţii sunt depăşiţi sau nu cunosc problemele propriilor copii.
Întrebarea care se ridică este cât de bine îşi fac treaba aceşti psihopedagogi, cât de bine îi cunosc ei pe elevii din unitatea şcolară în care funcţionează astfel de cabinete. Activitatea lor este una de cunoaştere şi susţinere a elevilor care ridică probleme sau se reduce pur şi simplu la bifarea unui program de opt ore şi a unei programe?
În judeţul Dolj sunt în acest moment 42 de posturi şi 43 de persoane cu rol de psihopedagog. Statutul lor este cel al cadrelor didactice, desfăşoară 18 ore pe săptămână activităţi specifice împreună cu profesorul, cu copilul şi părintele, atunci când vine vorba de consiliere.
Numai părintele îmi dă acordul
Psihopedagogul a ajuns iniţial în şcolile în care conducerea a înţeles că problemele pe care le au copiii nu sunt deloc de neglijat, cum ar fi lipsa părinţilor plecaţi la muncă în altă ţară, familii destrămate, neglijenţa şi lipsa de afecţiune pe care aceştia o resimt, neînţelegerile cu părinţii, dar şi cu cei din jur, precum şi trăirile acute ale adolescentului supradotat.
În prezent, psihopedagogii sunt coordonaţi de CJRAE Dolj. În cadrul şcolilor, ei se ocupă de consilierea copiilor cu probleme, mai pe înţelesul tuturor, au întâlniri în cadrul unor ore de curs, de cele mai multe ori cele de dirigenţie. Temele discutate sunt unele de strategie, cum ar fi: abandonul şcolar, violenţa în familie, pe stradă, în şcoală. În al doilea rând, se ocupă de consilierea individuală, atunci când dirigintele sau un alt profesor trage un semnal de alarmă.
„Psihopedagogul are obligaţia ca în primele luni de an şcolar să meargă în fiecare clasă pentru a face cunoştinţă cu elevii. Apoi avem activităţi cu fiecare clasă în parte. Consiliere individuală cu un elev eu pot să fac numai dacă am acceptul lui, dar mai ales al părintelui. Problemele pe care un elev le întâmpină trebuie să-mi fie semnalate de diriginte sau de părinte. Aşa, ei au tot felul de probleme, chiar şi faptul că tunsoarea nu le stă bine poate declanşa pentru ei un «război». Unii dintre ei au comportament deviant şi părinţii îi acceptă în acest fel“, spune psihopedagogul de la Colegiul Naţional „Carol I“ Craiova, Sorina Dumitrescu.
Ce se întâmplă atunci când familia se interesează de nevoi stricte: hrană, îmbrăcăminte, casă? Şcoala îi pasează psihopedagogului întreaga responsabilitate când părintele este în imposibilitatea de a discuta cu propriul copil?
Supradotaţii au nevoie de susţinere
Sunt în fruntea colegilor, se disting de ei prin inteligenţă sclipitoare, sunt supradotaţi. Un simplu eşec însă le dărâmă întreg „imperiul“, fără ca nimeni din jur să le poată acorda un minim ajutor. Un exemplu este în acest caz tânăra olimpică de la „Carol I“, care s-a aruncat în gol de la etajul opt al blocului în care locuia din cauza unui rezultat prost la olimpiadă. Poate părinţii nu au ştiut să-i ofere o atenţie deosebită, poate cadrele didactice nu au putut să-i identifice nevoile cu care se confruntă?
„Devalorizarea imaginii de sine este trăită acut de copilul supradotat, obişnuit să fie aşezat undeva sus pe un piedestal. El se gândeşte: totul sau nimic. În situaţia acestor elevi supradotaţi este ca la sportivi. Ei trebuie să aibă lângă ei un specialist, un psihopedagog care să-i susţină. Între dezvoltarea lui cognitivă şi dezvoltarea emoţională este un mare dezechilibru, un decalaj major. Tocmai din această cauză au şi blocaje în comunicare, se retrag într-o lume a lor şi pot lua uneori decizii fataliste“, îşi exprimă punctul de vedere Marinela Dumitrescu, directoarea CJRAE Dolj.
Maria Cernătescu
