6.4 C
Craiova
marți, 19 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalDoljAtacul muştei columbace

Atacul muştei columbace

Se spune că musca rea (sau columbacă) ar fi conţinut un venin care, inoculat odată cu înţepăturile, ar produce iritaţii puternice, întovărăşite de intoxicaţii grave. În 1923, această specie s-a trezit la viaţă în Oltenia mai mult ca niciodată.
Musca columbacă era o insectă de aproximativ 5 milimetri. Se putea asemăna cu un ţânţar mărunt. Femela era cea mai periculoasă. Mică la trup, părea presărată cu făină şi era albicioasă şi cu perişori gălbui. Musca columbacă îşi avea habitatul pe o porţiune relativ restrânsă din ţara noastră (Banatul şi Oltenia), dar şi la sud de Dunăre, în Serbia, deşi au existat ani, precum cel amintit în articol, în care roiurile s-au deplasat pe distanţe însemnate (spre centrul şi nordul ţării).

„Ca un invizibil Zepellin“

Efectele pe care musca le-a avut asupra Olteniei în anul 1923 au fost notate de Ştefan Bosie, medic veterinar. Pe 7 mai 1923, el scria: „A trecut pe deasupra noastră ca un invizibil Zepellin, lăsând în urmă groază şi ruină. Adusă de aripile unui vânt, care a bătut năpraznic în perioada dela 24-26 Aprilie, s’a împrăştiat cu iuţeala fulgerului peste regiunile Olteniei, producând în câteva zile atâtea pagube câte n’au dat toate molimile adunate la un loc în zeci de ani“.
Roiurile de muscă rea dădeau năvală asupra vitelor, dar şi asupra oamenilor. Zburau mai mult dimineaţa şi spre seară. Musca columbacă era o ameninţare în primul rând pentru vite, care deveneau neliniştite, imediat ce simţeau roiurile de muşte rele. Înţepăturile muştei columbace aduceau, de cele mai multe ori, moartea animalelor. Deşi nu erau mortale pentru om, înţepăturile provocau apariţia iritaţiilor severe şi unor umflături, care se vindecau abia în câteva săptămâni. În cazuri rare, apărea şi pericolul asfixierii urmat de deces. Când se apropia perioada în care ieşea musca rea, oamenii ţineau vitele mai mult închise în grajduri.

Infernul unei gheene blestemate

Fără să-şi anunţe prezenţa, musca a venit aşa, pe neaşteptate, „discretă şi învăluită în lumina orbitoare a soarelui, s’a abătut asupra pământurilor din care vitele noastre se pregătiau să scoată viaţă şi roadă, ca un roi uriaş de lăcuste […] Când am văzut-o întâi pe drumul Amărăzei, spre Negoeşti, în ziua de 27 aprilie, zburând cu insistenţă în jurul cailor dela căruţă, departe de cârdul care se rupsese, dar totuşi dârză şi pornită pe atac, am avut impresia că am coborât undeva în infernul tenebros al vreunei gheene blestemate“.
Pielea muşcată de această muscă teribilă înfăţişa un mozaic, un pichetaj fin de împunsături, cu deosebire în părţile fine, „iar sângele, extravazat în masă pe alocuri, dă părţilor atinse de muşcături aspectul arsurilor grave. Cu leagănul şi evoluţia în apele Dunărei, unde’şi petrece copilăria de ou, larvă şi nimfă şi de unde se revarsă odată cu apele la maturitate, dupe cum supozează un profesor veterinar român, columbaca a atins anul acesta de potop şi înnecuri cea mai mare extenziune din câte se cunosc până astăzi“. Numai în Dolj muriseră 1.200 de vite. „Flagelul deci, dezastrul, ori cum l’or califica interpelatorii din Parlament, a fost inevitabil, aşa că oficialitatea de specialitate şi directivă n’are cum fi trasă la răspundere, chestia fiind mai mult de prezicere decât de prevedere, musca abătându-se spre noi exact odată în 40 de ani“.

Cum se fereau de muscă

Oamenii învăţaseră, din moşi strămoşi, să se apere de această teribilă ameninţare. „Gospodarii cari trăiesc în imediata ei apropriere, înarmaţi doar cu câteva linguri de păcură, o ţin la distanţă în tot anul. Păcura, petroleul, oleiul empireumatic, singure sau combinate în părţi egale cu untură, ulei mineral ori unsoare de maşine şi răspândite pe corp, feresc vitele în mod sigur de atingerea muştei. Până şi biciul gospodarului şi-a avut acţiunea sa binefăcătoare, căci mai toţi boii căzuţi în plug de muscă au fost cei de hăis, asupra cărora biciul conducătorului din stânga nu ajungea să-i atingă“.
Această muscă a dat naştere şi unei legende. Numele Peşterii Gaura cu Muscă din judeţul Caraş-Severin vine de la musca columbacă, această muscă-vampir care a produs atâtea necazuri localnicilor. Ea s-ar fi născut dintr-un cap al balaurului cu 12 capete ucis de Iovan Iorgovan sau din capul balaurului ucis de Sfântul Gheorghe.
După construcţia barajului de la Porțile de Fier, musca a dispărut datorită modificării habitatului. A lăsat însă, în urma ei, o dramă, o realitate şi o legendă despre care şi noi, astăzi, mai citim din când în când.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS