Dimitrie Paciurea
Sculptorul Dimitrie Paciurea s-a născut la 2 noiembrie 1873 în Bucureşti. Stilul său simbolic contrastează cu cel simplificat până la esenţă pură al contemporanului său, Constantin Brâncuşi.
După ce a studiat la Bucureşti şi Paris şi după debutul din 1894, 1919 l-a găsit printre membrii fondatori ai Societății „Arta română“. A avut expoziții personale în București, în 1907, 1922 şi în 1930. A participat la expoziții de artă românească deschise la München (1913), Bruxelles (1930) și la Bienala de la Veneția (1924). Începând din 1909 a fost profesor de sculptură la Școala Națională de Arte Frumoase din București.
Paciurea s-a desprins de formulele academizante, ajungând la o stare artistică în care tradiții îndepărtate și experiențe apropiate coexistă cu originalitate. Aluziile la patrimoniul bizantin sau al Renașterii („Gigantul“, „Christ încoronat cu spini“) se produc în desfășurarea unui discurs ce vizează realitățile epocii. El a amplificat sensurile realului prin montaje neașteptate, cu program simbolic, sau prin inventarea unor ființe fantastice. De la „Omul primitiv“ și „Sfinxul“, a trecut la seria de „himere“: „Himera văzduhului“, „Himera pământului“, „Himera nopții“. Paciurea a realizat şi un mare număr de portrete sau compoziții, dar și un proiect, care nu s-a materializat, pentru un monument al Unirii Principatelor Române.
