În judeţul Olt este la mare cinste, în ultima vreme, braconajul cu ogari, în special în zonele de şes. Cele mai bune locuri de acest gen se găsesc în localităţile Perieţi, Schitu, Izvoarele, Coteana, Tomeni (Brâncoveni), Osica, Caracal, Corabia, Balş şi împrejurimile acestora.
Factorul determinant al folosirii acestei metode este, potrivit lui Cristian Dobrescu, inginer responsabil cu vânătoarea în cadrul Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS) Olt, faptul că „vânătoarea cu ogarul este mai eficientă decât cea cu arma“.
Deşi acest gen de braconaj a atins, se pare, deja cote alarmante, responsabilii AJVPS nu reuşesc să depisteze decât o mică parte a celor care comit astfel de infracţiuni la regimul de vânătoare. Mai rău este că nici cazurile descoperite nu sunt finalizate aşa cum trebuie, fiind blocate la Parchet. „Nu prindem decât circa 3% din infractori şi, chiar şi dintre aceştia, doar 1% ajung la poliţie, deoarece, ca să poţi duce pe cineva la poliţie în astfel de situaţii trebuie să aibă vânatul asupra lui, or, cei aflaţi în culpă îl aruncă. Aproape toate cazurile se blochează la Parchet, primind soluţia de neîncepere a urmăririi penale, şi asta în ciuda faptului că legea este destul de clară în ceea ce priveşte asemenea infracţiuni, cei ce le comit fiind pedepsiţi cu amendă penală de la 5.000 la 25.000 de lei sau cu închisoarea de la trei la șapte ani. Problema este, însă, că legea nu se aplică. Pentru a diminua numărul unor astfel de fapte, ar trebui să colaboreze toate instituţiile statului. Discuţii am avut întotdeauna, dar rezultatele nu prea se văd, iar motivele invocate atunci când se dă soluţia neînceperii urmăririi penale sunt, în unele cazuri, cel puţin hilare: de exemplu, am prins nişte cetăţeni care vânau cu laţurile şi mi-au spus că au găsit aşa iepurii când veneau de la lemne. Am depus vreo șapte – opt plângeri de la începutul anului, pentru că aici, la Slatina, le fac eu, dar la Caracal nu le face nimeni, fiindcă n‑avem jurist. Nu am angajat pe nimeni în această funcţie pentru că am considerat că e normal ca instituţiile statului să-şi facă treaba“, a declarat Cristian Dobrescu.
Referitor la braconajul pe bălţi se pare că acesta n-ar mai exista, cel puţin pe luciurile de apă administrate de AJVPS. „La pescuit, situaţia este următoarea: toate barajele şi cursul Oltului sunt considerate de statul român bazine piscicole destinate pescuitului industrial și nu celui sportiv. Ca atare, s-au încheiat contracte de administrare a luciului de apă al unor bălţi, dar numai din jurul Oltului, râul rămânând destinat exclusiv pescuitului industrial, pescuitul sportiv putându-se practica doar ca activitate secundară, în sensul că, atunci când pescuiesc pe Olt, pescarii sportivi nu sunt protejaţi faţă de cei ce practică pescuitul industrial. În aceste condiţii, am luat câteva bălţi – Căcâna, priza Olt, Arceşti ş.a. -, care sunt păzite și în care nu este permis pescuitul industrial, astfel că în bălţile aflate în administrarea noastră nu se mai braconează. În schimb, pe Olt şi pe restul luciurilor de apă nu avem drept de control, acestea intrând sub autoritatea Poliţiei, Jandarmeriei şi reprezentanţilor Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură“, a mai spus Dobrescu.
