Ruşii se tem de scutul american din România

Nu există publicaţie rusă care să nu fi avut în paginile sale ştirea seacă despre amplasarea scutului antirachetă american în satul Deveselu, dar comentariile şi articolele de analiză au fost destul de rare. Cele care au apărut păstrează tonul precaut faţă de intenţiile „reale“ ale SUA şi României şi introduc în ecuaţie aşa-zisele pretenţii teritoriale ale Bucureştiului faţă de Republica Moldova, o temă recurentă în presa din Rusia şi Ucraina. Se remarcă însă un articol publicat de Rossiskaia gazeta, ziar apropiat puterii, care aminteşte de soarta Georgiei, ultima ţară care a sfidat Rusia.
Preşedintele României, Traian Băsescu, a anunţat că a ajuns la un acord cu SUA privind desfăşurarea elementelor scutului antirachetă pe teritoriul ţării, titrează Moskovski komsomolet. Băsescu a afirmat că sistemul este necesar pentru apărare şi protecţie şi că pentru Rusia nu reprezintă nici o ameninţare. Conform planurilor Washingtonului, încă din acest an, rachete de interceptare vor fi instalate pe navele americane din Mediterană. Şi numai în 2015 în sistem va fi inclusă România, iar în 2018, Polonia. De asemenea, precizează Moskovski komsomolet, într-un articol intitulat „România oferă o fostă bază sovietică pentru scutul american“, pe viitor se are în vedere posibilitatea amplasării de radare pentru noul scut în Turcia sau Bulgaria.
Continuând subiectul, Vedomosti preia comentariul preşedintelui comisiei Dumei de stat pentru afaceri internaţionale, Konstantin Kosaciov, în opinia căruia îngrijorarea Rusiei nu a fost spulberată de asigurările preşedintelui Băsescu. În opinia lui, revizuirea proiectului Bush a oferit administraţiei Obama răgazul pentru o modificare a abordării acestui subiect în relaţiile cu alte state, dar, dacă situaţia va evolua în nota actuală, fără Rusia, în ţări situate nu departe de graniţele ei, acest lucru va antrena o nemulţumire la fel de mare ca în cazul precedentului plan.
Plasarea de rachete SM-3 în România sub forma anunţată nu reprezintă un pericol major la adresa Rusiei, spune redactorul revistei Moscow Defence Brief, Mihail Barabanov, atâta timp cât rolul respectivelor rachete se limitează la interceptarea viitoarelor rachete iraniene cu rază medie de acţiune. Dar dacă aceste mijloace vor evolua din punct de vedere calitativ şi cantitativ, ele pot deveni un pericol pentru Rusia.
Rossiskaia gazeta aminteşte, pe de altă parte, că baza de la Deveselu a fost construită de specialişti sovietici în 1952. În 2002, baza a fost părăsită de ultimul soldat român, iar vechile Mig-uri rămase acolo au fost scoase la vânzare. De atunci, unitatea se află într-o stare deplorabilă. Cu alte cuvinte, explică publicaţia, va fi nevoie de investiţii consistente pentru reconstrucţia bazei. Militarii americani nu sunt obişnuiţi cu condiţii proaste. În acest context merită amintit că, în urmă cu numai câteva zile, s-a aflat că Pentagonul se pregăteşte să reducă substanţial bugetul apărării pentru următorii ani….
Se ridică două importante întrebări: împotriva cui vor fi îndreptate rachetele americane amplasate pe malul românesc? Şi cât de mult poate prezenţa lor să sucească minţile românilor avizi de putere? România şi SUA au dat asigurări că SM-3 nu vor încălca balanţa strategică. Moscova are însă altă părere despre ceea ce se întâmplă în Balcani.
Iar motive de a pune la îndoială sinceritatea subliniată paşnic a corului politicienilor români şi americani sunt destule, scrie Rossiskaia gazeta. Să amintim numai faptul că pentru înlocuirea rachetelor de interceptare cu rază medie de acţiune cu unele mai performante şi mai puternice este nevoie de numai câteva zile în condiţiile unei infrastructuri bine puse la punct.
În al doilea rând, ascultându-l pe Băsescu, este greu să nu-ţi aminteşti de declaraţiile lui din noiembrie anul trecut, când a spus deschis că nu are încredere în Rusia: „Nu ne simţim confortabil, pentru că trupele ruseşti sunt desfăşurate de-a lungul graniţei noastre nordice – în Transnistria. Ne nemulţumeşte, de asemenea, acordul de prelungire a staţionării flotei ruse la Sevastopol“.
În sfârşit, continuă RG, nu trebuie uitate tentativele evidente ale conducerii române de a pune mâna pe Moldova. Nu întâmplător, în declaraţia lui despre Rusia, Băsescu a evocat Transnistria. Să fie oare aceasta cauza pentru care preşedintele României se grăbeşte atât de tare să relateze întregii lumi sub ce umbrelă de fier se va afla politica externă română peste numai câţiva ani?
Una este să vorbeşti animat din simplu entuziasm despre un amestec deschis în treburile statului vecin şi suveran şi cu totul altceva când în spatele tău stau rachete americane. În această situaţie trezeşte nelinişte nu numai prezenţa rachetelor SM-3, ci posibilitatea reală care a apărut de a împinge spre confruntare Rusia şi SUA cu ajutorul unor acţiuni provocatoare ale unei terţe părţi.