Felix Aderca
Felix Aderca s-a născut în comuna Puiești, județul Vaslui, pe 13 martie 1891, conform calendarului iulian. A fost un prozator, eseist şi estetician român de origine evreiască. Numele său real era Zelicu Froim Adercu. A urmat Liceul „Carol I“ din Craiova, însă nu a reuşit să-şi definitiveze studiile. A fost un autodidact şi, deşi a încercat să se stabilească la Paris, s-a reîntors la Craiova. A luat parte la şedinţele cenaclului „Sburătorul“, al cărui coordonator era Eugen Lovinescu. S-a remarcat ca poet simbolist prin volumele sale de lirică „Motive și simfonii“ (1910), „Stihuri venerice“ (1912), „Fragmente. Romanțe“ (1912), „Reverii sculptate“ (1912). A fost autor de povestiri, dar și romancier, remarcându-se prin „Omul descompus“. Numele lui a figurat pe lista scriitorilor evrei ostatici, un grup de oameni de litere de origine evreiască declarați ostatici de regimul Antonescu. În noiembrie 1941, au fost postate în locuri centrale în toată România afișe care purtau titlul „Scriitori evrei“. Acestea cuprindeau numele a 42 de astfel de scriitori (precum Mihail Sebastian, Barbu Lăzăreanu sau Camil Baltazar) şi conţineau toate datele personale, inclusiv pseudonimele şi operele lor. Unul dintre primele romane de anticipație din literatura română, „Orașele scufundate“, a fost, de asemenea, opera sa. Acesta era un roman distopic sau science-fiction, tipărit în revista Realitatea ilustrată, în foileton, sub titlul „X-O, romanul viitorului“. Romanul a apărut și în traducere germană la editura Kriterion din București, în anul 1970.
