„Povestaşul“, de Mario Vargas Llosa, editura Humanitas
„Povestaşul“ (1987) este romanul unui scriitor frământat de rostul lui şi al ficţiunii, în genere. Este construit pe două planuri, iar asta aminteşte de altă operă a scriitorului, „Mătuşa Julia şi condeierul“. Amintirile naratorului despre un coleg din tinereţea universitară, atras irezistibil de o cultură amazoniană, alternează cu povestirile pline de poezie ale unui povestaş, personaj enigmatic, depozitar al memoriei colective şi garant al unităţii unei mici comunităţi pierdute în selva peruviană. Îmbinarea finală a celor două planuri dezvăluie unitatea lor secretă şi nevoia absolută de ficţiune a omului, de la individul societăţilor primitive până la exponentul culturilor occidentalizate. O carte-simbol despre nevoia noastră de real magic.
Mario Vargas Llosa s-a născut în 1936 la Arequipa, Peru şi a copilărit în Bolivia împreună cu mama şi bunicii din partea acesteia, închipuindu-şi că tatăl lui murise şi că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după naşterea lui, tatăl lui îşi părăsise soţia şi avea să-l revadă pe Mario abia zece ani mai târziu, când acesta se va întoarce în Peru. Este, de asemenea, unul din cei mai importanți romancieri şi eseiști născuți în America Latină, dar, mai ales, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori din Peru. Llosa a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în 2010, pentru „cartografierea structurilor puterii“.
