Plăcinta e dulce la sfârşit, de Alan Bradley Editura Trei
Romanul, tradus în 36 de limbi şi premiat cu Dagger Award (2007), Arthur Ellis Award (2010), Spotted Owl Award (2010), Agatha Award (2009) şi Dilys Award (2009), este o lectură savuroasă. Imaginaţi-vă un detectiv la 11 ani: Flavia de Luce, fetiţa minune îndrăgostită de experimente chimice şi expertă în prepararea unor otrăvuri pe care le testează pe propriile ei surori răutăcioase. Un copil îndrăzneţ şi haios, care posedă un vocabular nelimitat şi o cultură uimitoare, care-şi bagă nasul acolo unde nu trebuie şi care reuşeşte să vadă problema acolo unde oamenii mari eşuează. Este irezistibilă, cucereşte inimile celor din jur, dar – atenţie! – nu ezită să otrăvească ceaiul celor care o supără! Anglia, vara anului 1950. Viaţa liniştitului conac Buckshaw din Bishop’s Lacey este tulburată de câteva întâmplări neobişnuite şi, culmea ciudăţeniei, cadavrul unui necunoscut apare peste noapte în parcela cu castraveţi a grădinii.
Când stăpânul casei, colonelul de Luce, este arestat ca suspect, fiica lui cea mica, Flavia, dornică să-i dovedească nevinovaţia, începe să cerceteze cazul cu perseverenţa şi talentul unui adevărat detectiv: interoghează cu abilitate, studiază arhive prăfuite de ziare vechi, se strecoară în locuri nepermise, întocmeşte liste de suspecţi. Investigaţiile ei minuţioase o conduc în cele din urmă până în trecutul tumultuos al tatălui său, pe vremea când acesta era elev al colegiului Greyminster, într-o poveste palpitantă cu magicieni, colecţionari fanatici de timbre şi sinucideri dubioase, totul învârtindu-se în jurul unei preţioase mărci poştale imprimate cu chipul Majestăţii Sale Regina Victoria.
