Ne aducem aminte adesea de jocurile din copilărie. Ne minunăm de imaginaţia de care am dat dovadă. Privim adesea la jocurile copiilor din zilele noastre. Ne minunăm de imaginaţia de care micuţii dau dovadă. Uneori, părinţii îi încurajează în jocurile lor de-a dreptul fabuloase. De cele mai multe ori, noi, ca părinţi sau educatori, suntem interesaţi de performanţele instituţionalizate şi nu dăm importanţă dezvoltării imaginaţiei copiilor. Sunt multe exemple de soluţii tehnice de avangardă care au încolţit în mintea oamenilor în perioada copilăriei. Un exemplu este craioveanul Mihail Konteschweller.
Din anii copilăriei
Mihail Konteschweller s-a născut pe 23 mai 1897 la Craiova.
Din păcate, nu dispun de date despre studiile primare şi secundare pe care, probabil, le-a făcut la Craiova. Documentele menţionează că în 1914, adică la 17 ani, a făcut mai multe fotografii deasupra Craiovei. A folosit un zmeu, pe care a fixat un aparat de fotografiat şi pe care îl declanşa de la sol cu ajutorul unei sfori. Se poate spune că a fost prima încercare de comandă de la distanţă sau, altfel spus, de telemecanică, domeniu care l-a pasionat şi în care a fost un pionier recunoscut în ţară şi în străinătate.
Contribuţii în radiofonie
Studiile superioare le-a făcut în Anglia, fiind preocupat de radiofonie.
În timpul Primului Război Mondial, dar mai ales imediat după terminarea lui, interesul pentru radiofonie şi telegrafia fără fir a crescut foarte mult. Craioveanul Nicolae Vasilescu Karpen instalează, la Bucureşti, lângă lacul Herăstrău, în 1915, primul post de radiotelegrafie – cunoscut sub acronimul TFF, telegrafia fără fir – din România cu care a intrat în legătură cu staţii similare din Europa. Avea o putere de 150 kW. De altfel, în 1917, Lucien Lévy inventează superheterodina, adică receptorul radio standard, utilizat, ca schemă de principiu, până în zilele noastre atât în receptoarele de trafic, cât şi în cele casnice. În perioada 1924 – 1925, Mihail Konteschweller a locuit şi a lucrat la Paris, unde a realizat mai multe aparate de radio de tip ultrareacţie şi superreacţie.
Mihai Konteschweller publică în reviste de specialitate rezultatele obţinute în domeniul radiofoniei. Una dintre acestea, RADIOFONIA, cu apariţie bilunară, apărută la 15 octombrie 1925, îl avea colaborator pe Mihai Konteschweller, alături de prof. doctor D.Hurmuzescu, comandor Boerescu, ing. I. Halpern, ing. I. Bruneanu, ing. Sergiu Condrea şi ing. Emil Petraşcu. Cât de importantă a fost această revistă în răspândirea cunoştinţelor despre radiofonie rezultă şi din memoriile profesorului Mihail Gelep. „În anul 1926, întâmplarea face să-mi cadă în mână o revistă de radio, în care era descris un aparat cu trei lămpi – invenţiunea unui concetăţean de-al nostru stabilit la Paris, şi al cărui aparat pe vremea aceea era cotat ca fiind cel mai bun – Super Reacţia Dr. Konteschweller. După multe, foarte multe încercări, din cauza neştiinţei, am ajuns totuşi să înjgheb acest aparat care da audiţiuni satisfăcătoare…“.
Experienţa acumulată în aceşti ani a fost prezentată în două cărţi: „Actualităţi radiofonice“, publicată la Bucureşti în 1931, şi „Radio pentru toţi“ (2 volume), publicată la Bucureşti în 1930 şi 1931 de Tipografia „Dimitrie Cantemir“ şi premiată de Academia Română.
Contribuţii în telemecanică
Pasiunea lui Mihail Konteschweller pentru telemecanică a culminat în 1934, prin realizarea unui vaporaş telecomandat. Iată cum este descrisă această realizare în cartea „Enciclopedia invenţiunilor tehnice“, apărută în 1939 la Bucureşti sub îngrijirea ing. Nicolae Constantinescu. „În cadrul expoziţiei târg a industriei româneşti ţinută în Parcul Carol I în toamna anului 1935, vizitatorii au putut vedea un vaporaş pe lacul parcului, condus de pe mal prin ajutorul undelor electromagnetice. În aplicarea acestei demonstraţii, inventatorul ing. Mihai Konteschweller a adoptat soluţii cu totul originale, cu mijloace modeste şi într-un timp scurt. Vaporaşul poate primi şase comenzi: înainte, înapoi, la dreapta şi înainte, la stânga şi înainte, sirenă şi oprire. Aceste comenzi sunt suficiente spre a conduce vaporaşul în orice punct de pe suprafaţa lacului“. Contribuţiile lui Mihail Konteschweller, ajutat şi de ing. Gheorghe Volbură la realizarea telecomenzii, se referă atât la pupitrul de comandă, mânuit de pe mal, cât şi la partea de recepţie, montată pe vaporaş. Iată cum era descrisă această componentă. „Chestiunea aceasta a releului e de o importanţă deosebită, căci de funcţionarea lui ireproşabilă depinde în cea mai mare parte siguranţa funcţionării. Releul adaptat la vaporaş este improvizat de inventator din două bobine de receptor telefonic, montate pe un miez magnetic. Pentru a asigura un reglaj mai fin al tensiunii paletei (adică al cârmei) s-a aplicat acestuia un resort de ceasornic. Vaporaşul a putut fi condus pe toată suprafaţa lacului care se întinde până la 2-300 de metri de postul de emisiune“.
Soluţiile imaginate şi rezultatele obţinute de Mihail Konteschweller în domeniul comenzii de la distanţă au fost publicate în cartea „Telemecanica“, apărută la Tipografia Cuvântul Românesc din Bucureşti în 1937. Această carte, premiată de Academia Română, l-a consacrat ca promotor al telemecanicii în ţara noastră. Termenul de telemecanică a fost utilizat în literatura de specialitate din ţara noastră până în anii ‘80, un exemplu fiind revista Automatica, Telemecanica.
Istoria posturilor de radio
Mihail Konteschweller a mai scris două cărţi – „Televiziunea şi alte înfăptuiri în legătură cu electricitatea“, publicată în 1938, şi „Radioelectricitatea“, publicată în 1944 de Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă.
Cartea „Radioelectri-citatea“ cuprinde multe informaţii necesare, la vremea aceea, unui tehnician, unui inginer care lucra în radiocomunicaţii, într-un studio de Radio, dar cuprinde şi o descriere a posturilor de radiodifuziune din România: „Radio Bucureşti de 12 kW, Băneasa-Otopeni, 1929; Radio România de 150 kW, Bod-Braşov, 1935; Postul pe unde scurte de 4 kW, Bucureşti 1941; Radio Moldova de 5kW pe 259 m, Iaşi, 1941. Radio România este unul dintre cele mai mari posturi de radiodifuziune din Europa. S-a ales o undă lungă (1875 m) pentru a reduce absorbţia produsă de munţi şi de păduri. Acest post deserveşte în undă directă aproape tot cuprinsul ţării, în afară de regiunea Timişoarei“.
Profesorul Mihail Konteschweller
A lucrat ca inginer la Bristol (Anglia), la Reşiţa, la Casa Şcoalelor şi în cadrul Armatei Române, iar în ultimii ani de viaţă a fost profesor la Politehnica din Iaşi, catedra de curenţi slabi. Deşi a activat la Iaşi numai doi ani, 1945-1947, an în care a decedat la vârsta de 50 de ani, prezenţa sa a fost atât de puternic recepţionată încât promoţia de ingineri din 1948 a Universităţii „Gheorghe Asachi“ din Iaşi poartă numele de „promoţia prof. dr.ing. Mihail Konteschweller“.
