Chiar dacă se plâng de salarii mici, lipsă de respect din partea pacienţilor şi dotări de ev mediu, medicii şi asistentele de la Spitalul de Urgenţă Craiova aleg să rămână în ţară şi să lase generaţiilor mai tinere gândurile de realizare profesională în străinătate.
Diagnosticul de alertă roşie propus de preşedintele Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoaie, pentru a arăta nivelul îngrijorător atins de migraţia în străinătate a cadrelor medicale, pare să nu se aplice la Craiova. Medicii şi asistenţii din acest centru universitar se încăpăţânează să lucreze în continuare în sistem cu toate neajunsurile sale.
Nici o cerere de plecare din partea medicilor
Spitalul de Urgenţă din Craiova, cea mai mare unitate sanitară din Oltenia, a avut anul trecut zece asistenţi medicali care şi-au exprimat dorinţa să plece la muncă în străinătate şi nici un medic. Toate cererile, înregistrate la conducerea Sindicatului SANITAS al spitalului, au fost însă pentru o perioadă determinată, asistenţii nefiind interesaţi să părăsească definitiv sistemul, ci doar pentru o scurtă perioadă, până la redresarea financiară. „Conform contractului colectiv de muncă, un membru SANITAS nu poate să plece şi să revină în spital fără acordul sindicatului. În momentul în care i se aprobă plecarea în străinătate, intră în concediu fără plată şi i se suspendă contractul de muncă pe perioada cât va fi plecat. Pentru o persoană care pleacă fără contract în străinătate, perioada maximă în care i se poate da concediu fără plată este de un an, iar dacă pleacă în străinătate cu contract, concediul poate fi prelungit atâta timp cât este necesar“, a explicat Ion Cotojman, liderul SANITAS de la Spitalul de Urgenţă Craiova.
Trei motive serioase să pleci din Craiova
Motive de plecare ar fi multe pentru un asistent medical bine pregătit. În primul rând, este vorba de bani. Salariile în străinătate sunt incomparabile. Salariul mediu în Italia este de 1.700 de euro, iar în Franţa depăşeşte 2.000 de euro (un kinetoterapeut câştigă 3.500 de euro), în timp ce un asistent medical la fel de bine pregătit de la Spitalul de Urgenţă Craiova câştigă în medie echivalentul a 400 de euro pe lună, aproape de nivelul unui medic de la aceeaşi unitate sanitară care primeşte 500 – 600 de euro.
Alt motiv ar fi evoluţia profesională atât pentru asistenţi, cât, mai ales, pentru medici. În Craiova se face medicină „cu frâna trasă“, pentru că sistemul este copleşit de probleme financiare. „Ca să poţi asigura un act medical de calitate este nevoie de alocarea lunară a unei sume de 200 de euro pentru fiecare locuitor al acestei ţări. La noi sunt foarte puţini cei care contribuie financiar, motiv pentru care suma alocată lunar este de aproximativ 20 de euro pe lună“, susţine dr. Mihai Florea, liderul Sindicatului ProMedica de la Spitalul de Urgenţă Craiova.
Dezvoltarea carierei medicale merge mână în mână cu dotări pe măsură, pe care spitalele româneşti nu le au. „Medicina a evoluat din punct de vedere al dotării tehnice, nu se mai face doar cu stetoscopul. Fără aparatură performantă nu se mai poate vorbi de medicină competitivă. În România, nici măcar în centrele universitare nu există dotările tehnice necesare“, a precizat dr. Mihai Florea.
Medicii şi asistenţii de la Spitalul de Urgenţă Craiova mai au o problemă. Unitatea sanitară are 30% din posturi neocupate, din cauză că Ministerul Sănătăţii a blocat posturile din sistem, iar numărul angajaţilor s-a redus din cauza deceselor şi a pensionării.
Cadrele medicale sunt de părere că problemele de finanţare ar putea fi ameliorate dacă ar exista o voinţă politică în acest sens. „La noi, foarte mulţi bani se duc aiurea, pentru că statul vrea să finanţeze cabinetele private, când, de fapt, ar trebui încheiate contracte doar cu spitalele şi policlinicile de stat, iar cabinetele private să se autofinanţeze. De asemenea, ar trebui ca medicii să fie obligaţi să aleagă să lucreze la stat sau la privat, evitându-se astfel situaţii de genul celor întâlnite acum, când medicii, având contracte cu CAS şi la stat, şi la privat, sunt tentaţi să-şi paseze pacienţii de la cabinetul de stat la cel privat“, susţine Ion Cotojman.
Asistenţii medicali, trataţi ca nişte servitori
Alt motiv important pentru care asistenţii medicali, cel puţin, susţin că ar fi tentaţi să aleagă străinătatea este lipsa de respect pentru profesia lor. În România, asistentul medical este prima verigă de legătură a pacientului cu problemele sistemului sanitar, motiv pentru care ajunge foarte uşor ţinta nervilor pacienţilor, dar şi a medicilor. „Asistentul este cel care trebuie să-l anunţe pe bolnav că spitalul nu are cu ce să-l trateze şi îl trimite să-şi cumpere medicamente. Omul nu înţelege de ce trebuie să-şi cumpere medicamente când el şi-a plătit asigurările de sănătate şi atunci îl înjură pe asistent. Pe de altă parte, asistenţii medicali sunt trataţi de medici ca nişte servitori. În Occident, asistenţii medicali au atribuţiile lor, care nu se intersectează cu ale medicilor, iar un medic care ţipă la o asistentă este trimis la psihiatru“, a declarat liderul SANITAS de la Spitalul de Urgenţă Craiova.
În ciuda tuturor acestor argumente, medicii şi asistenţii medicali craioveni aleg să nu emigreze. Pentru majoritatea, vârsta şi necunoaşterea unei limbi de circulaţie internaţională sunt principalele impedimente. Tinerii medici, proaspăt ieşiţi de pe băncile facultăţii, nu au însă nici o şansă să prindă un loc de muncă plătit mizer într-un spital cu posturile blocate, motiv pentru care, vrând-nevrând, aleg străinătatea. Cu condiţia să fie bine pregătiţi în meseria pe care şi-au ales-o.
