Reţeaua Voicu şi altele pot fi distruse prin deminarea şi deratizarea tunelului judiciar, prin ieşirea din letargie şi lamentaţie stearpă. Ani întregi, politicieni, presă şi societate civilă, cu câteva excepţii, s-au complăcut în contemplarea Răului, s-au bucurat şi s-au hrănit din prezenţa lui. E infinit mai comod să profeţeşti zilnic Apocalipsa, în loc să te lupţi cu ea.
Presa, în special, pare dominată de şcoala de gândire mogulistă. O idee optimistă propagată de apostolii ei invită la conformism total: nu se mai poate face nimic, suntem toţi o apă şi-un pământ. Şi totuşi, sunt câteva semne bune că reţeaua poate fi anihilată, şi tot atâtea indicii că lupta nu va fi deloc uşoară.
Mare parte a presei n-are cum să denunţe reţeaua până la capăt, fiind parte din ea. Din acest motiv, televiziunile de ştiri au tendinţa irezistibilă de a face din călău-victimă, de a muta abil discuţia de pe fond pe formă, de a ucide din faşă gândirea sănătoasă şi acţiunea decisivă. Jurnalismul mogular se confundă azi cu parerologia sterilă, toxică.
Politicienii, cei mai mulţi, sunt prizonierii diferitelor reţele. La putere sau în opoziţie fiind, politicienii, în special osificaţii din sistem sau eternii, au tendinţa să conserve reţeaua, nu s-o distrugă. Prezenţele solare din politică sunt atât de rare, de izolate şi de lipsite de influenţă, încât nu de aici trebuie aşteptată salvarea.
Dar soluţii există deja, ele au fost exprimate de-a lungul timpului de magistraţi de bună credinţă, de ONG-uri perseverente şi cu o bună expertiză în politici publice sau le găsim formulate de către societatea civilă alternativă, activă pe bloguri, forumuri de specialitate şi site-uri. Ei, specialiştii, ştiu ce-i de făcut, nu presa sau profeţii României fără de speranţă. Soluţiile există, dar puţini au interesul să le vadă sau să le expună cât mai limpede cu putinţă. Ascultaţi-i acum pe cei care se pricep şi vor să se elibereze din reţea. Uitaţi-i astăzi pe Voicu şi ai lui.
Posibile soluţii de anihilat reţele:
* Protestul viguros. Acţi-unea celor 300 de magistraţi s-a născut dintr-o reacţie spontană, de revoltă faţă de reţelele corupţiei expuse în stenogramele dosarului Voicu care au afectat grav imaginea justiţiei. E prima petiţie on line, primul protest în care magistraţii se mobilizează masiv şi pentru altceva decât lefuri şi privilegii. Protestul celor 300 ne arată că în sistem se conturează un nucleu reformist. 300 din 4.000 pare totuşi puţin, dar încurajator. În alte cazuri grave, răspunsul sistemului era de tăcere cvasitotală. Sub presiunea lor şi a opiniei publice, Consiliul Superior al Magistraturii se vede obligat să adopte o poziţie în cazul judecătorilor care au comis abateri grave de la etică şi deontologie şi să pună în discuţie promovările arbitrare la Înalta Curte. Însă minirevoluţia magistraţilor va trebui continuată, iar presiunea menţinută până când CSM se va reforma din temelii. Abandonul sau tăcerea în faţa unor cazuri scandaloase gen Jipa sau Costiniu, înalţi magistraţi puşi în slujba politicienilor, asigură victoria reţelei. Sunt însă semne bune: ascultaţi-le sau urmăriţi-le aici.
* Un nou CSM. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) – instituţia cu rol decisiv în sancţionarea, promovarea şi cariera magistraţilor – a devenit un fel de sindicat, tolerant chiar şi cu magistraţii care încalcă legea. A fost concluzia unei dezbateri organizate de Societatea Academică Română (SAR) pe 14 martie, odată cu lansarea raportului intitulat „CSM – arbitru sau sindicat?“. O instituţie care trebuie reformată din temelii. Actualii membri CSM sunt chipul şi faţa vechiului sistem de justiţie, infestat de reţele şi complicităţi vinovate, cu rădăcini extinse în subteranele politice. Soluţia o găsiţi în raportul SAR: în toamnă au loc alegeri pentru un nou CSM. La pensie cu foştii, sistemul e obligat să găsească şi să trimită în viitorul CSM modele etice şi profesionale autentice.
* Trecerea poliţiei judiciare de la poliţie la Parchet. Una dintre marile vulnerabilităţi din sistem este, aşa cum am arătat în episodul trecut (Secretul reţelei), poliţia judiciară sau poarta de intrare în tunelul judiciar. Reţelele încep de aici şi sunt în mâna politicienilor. Soluţia procurorului general, propusă încă din 2009, de la reînvestirea în funcţie, pare să fie cea corectă: trecerea poliţiei judiciare de la poliţie la Parchet. Aşa e firesc, aşa funcţionează peste tot în Europa. Însă nici ministrul de interne Vasile Blaga, nici cei care-i vor urma nu vor ceda benevol puterea din mână. Aici, totul depinde de voinţa politică.
* Scurtarea duratei proceselor. Arma letală manevrată de reţelele României se numeşte excepţia de neconstituţionalitate. Odată ridicată, procesul se suspendă de drept. (Detalii în episodul anterior, Secretul reţelei). Ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, a anunţat că va încerca, la fel cum a făcut-o predecesorul său, Tudor Chiuariu, să promoveze un proiect de lege care să modifice regimul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel încât procesele să curgă, chiar dacă excepţia este ridicată. Proiectul de lege iniţiat de fostul ministru Chiuariu (PNL) a picat în parlament, fiind respins de parlamentari din toate partidele. Greu de crezut că proiectul lui Predoiu va avea altă soartă. Din acest motiv, asumarea răspunderii guvernului pe un pachet de măsuri pentru eficientizarea justiţiei şi scurtarea duratei proceselor pare o soluţie mai fezabilă, mai eficientă şi rapidă.
* Publicarea sentinţelor pe internet. Reţeaua lucrează în subteran, cât mai ascuns posibil. Din acest motiv, publicarea sentinţelor pronunţate de judecători ar avea, prin expunerea numelor magistraţilor, un important efect inhibitoriu. Un rol important în anihilarea reţelelor din justiţie îl are şi aşa-numita unificare a practicii judiciare. Altfel spus, în speţe similare, sunt de aşteptat sentinţe previzibile. În ultimul său raport, Comisia Europeană notează că procedura pentru recursuri în interesul legii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care se stabileşte jurisprudenţa cu forţă obligatorie, este în continuare greoaie. Comisia încurajează simplificarea practicilor şi recomandă transparenţa, astfel încât întreaga jurisprudenţă a instanţelor să fie accesibilă tuturor.
* Reformarea modului de recrutare la Curtea Supremă. Celălalt capăt al tunelului judiciar, Curtea Supremă, este alt loc vital pentru supravieţuirea reţelei. Aşa cum am scris în episodul Secretul reţelei, judecătorii ajung aici trimişi de CSM, pe criterii discreţionare, în urma unor interviuri subiective şi netransparente. Soluţia propusă de cei 300 de magistraţi protestatari pare cea corectă: suspendarea procedurilor de promovare la Curtea Supremă, până la reformarea radicală a modalităţilor de recrutare: concurs şi criterii clare de selectare a competenţelor.
* Consolidarea şi apărarea rolului DNA. Orice tentativă de subordonare, desfiinţare sau limitare a activităţii procurorilor anticorupţie trebuie descurajată, oprită şi sancţionată public fără echivoc. Se înmulţesc atacurile la Curtea Constituţională împotriva DNA, iar îngrijorarea publică este că instituţia ar putea risca desfiinţarea după modelul CNSAS, pe fondul panicii declanşate printre politicieni şi magistraţi.
* Reformarea serviciilor secrete. Promovarea rapidă a legilor siguranţei şi curăţenie generală în puzderia de servicii departamentale. Cazul Voicu sugerează complicităţi nepermise între unii ofiţeri şi politicieni, scurgeri de informaţii, control politic asupra unor servicii care se ocupă cu orice altceva numai cu siguranţa naţională nu. Vezi cazul serviciului secret al Ministerului de Interne, utilizat din plin în războaiele dintre partide. E nevoie de reformarea serviciilor secrete şi instituirea unor mecanisme eficiente de control public, oricât de mulţumit se declară Traian Băsescu de activitatea lor, la fiecare şedinţă de bilanţ.
E un set minimal de măsuri. Ele ar putea limita forţa reţelelor de tip Voicu. Nu sunt recomandări, nu e rostul presei să conducă, ci o sinteză a unor soluţii aflate deja pe masa celor care decid. Orice alte propuneri care combat atitudinea stearpă, completează gândirea practică şi încurajează acţiunea eficientă sunt binevenite. Am vorbit ca să înţelegeţi dumneavoastră.
