Deţinuţii din închisorile craiovene suferă pentru că stau câte 50 în celulă, au apă caldă doar de două ori pe săptămână şi nu au voie cu computere, susţine preşedintele OADO, Florentin Scaleţchi, până nu demult aflat şi el în spatele gratiilor pentru trafic de influenţă
Conducerea Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) Bucureşti s-a aflat zilele trecute în judeţul Dolj, pentru a verifica în ce condiţii trăiesc deţinuţii din închisorile craiovene. Situaţia găsită n-a fost tocmai roz. O primă problemă ar fi aceea a subfinanţării. „Am aflat că, din cauza problemelor de finanţare, există întârzieri la plata gazelor, curentului, apei şi furnizorilor de alimente“, susţine Florentin Scaleţchi, preşedintele OADO.
Specializare în străinătate pentru gardieni
Altă problemă indicată de Scaleţchi este aceea că „nu există o pregătire pentru reintegrarea socială a deţinuţilor“. Preşedintele OADO a tras un semnal de alarmă şi cu privire la impasivitatea gardienilor, care nu îi privesc pe deţinuţi ca nişte oameni, ci doar ca pe nişte infractori irecuperabili. Pentru a schimba atitudinea gardienilor, Scaleţchi consideră că o soluţie ar fi şi trimiterea gardienilor la specializări în închisori din străinătate (dând exemplul Spaniei), pentru a învăţa cum trebuie să se comporte cu deţinuţii.
De fapt, nici gardienii nu trăiesc tocmai bine, susţine preşedintele OADO, explicând că, iarna, pe holurile unde stau gardienii este mai frig decât în celule.
Deţinuţii resimt lipsa computerelor
Nici condiţiile în care trăiesc deţinuţii nu sunt tocmai bune. „Mai avem şi în prezent la Penitenciarul Craiova celule cu câte 40-50 de paturi dispuse pe câte trei niveluri şi care ar trebui desfiinţate, în condiţiile în care normele europene vorbesc de maximum zece într-o celulă“, a spus preşedintele OADO. Acesta a menţionat apoi faptul că deţinuţilor de la Penitenciarul pentru Minori şi Tineri (PMT) Craiova nu li se dă apă caldă pentru spălat decât de două ori pe săptămână.
Stricteţea la care sunt supuşi deţinuţii este altă chestiune ridicată în urma acestei vizite. „Deşi legea le dă voie să aibă calculatoare, deţinuţilor nu li permite să-şi aducă. Abia li s-a dat voie să picteze“, a spus ieri, Scaleţchi, într-o conferinţă de presă susţinută la OADO Dolj. La PMT minorii nu au nici măcar un sistem de radioamplificare unde să asculte ştiri sau muzică.
„Una-două închisori noi pe an“
Prin comparaţie cu puşcăriile româneşti, o închisoare din Austria ar putea fi catalogată drept „raiul puşcăriaşilor“. Închisoarea – denumită „Justice Center Leoben“- seamănă pe dinafară cu sediul unei mari corporaţii. La intrare a fost postată următoarea inscripţie: „Fiecare persoană căreia i-a fost privat dreptul la libertate trebuie tratată cu respect şi cu demnitatea necesară unei fiinţe umane“.
Celulele sunt un fel de garsoniere de lux, cu pereţi de sticlă şi balcon către pădure, iar deţinuţii au la dispoziţie o sală de sport, o sală de lectură, o alta doar pentru fotbal şi mai multe facilităţi pentru relaxare. Totul lasă impresia unei vacanţe „all inclusive“. Lipsesc doar calculatoarele şi conexiunea la internet.
Nu pentru a ajunge acolo, dar măcar pentru a crea spaţii de detenţie cât de cât europene, comisarul OADO Gelu Voican Voiculescu propune proiectarea unei închisori-tip, care să corespundă normativelor actuale, iar statul să construiască, folosind acest proiect, „măcar una-două închisori pe an“, chiar şi în sistemul parteneriatului public-privat.
De ambele părţi ale gratiilor
Preşedintele OADO cunoaşte îndeaproape sistemul penitenciar, inclusiv din spatele gratiilor, şi nu doar ca deţinut politic, pe vremea regimului ceauşist, ci chiar şi de curând. Florentin Scaleţchi este în prezent judecat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. El a stat o vreme în arest preventiv, după ce a fost reţinut de procurorii anticorupţie, la 1 noiembrie 2006, în timp ce primea 10.000 de euro reprezentând o tranşă din suma totală de aproximativ 25.000 euro pe care a cerut-o în schimbul unei intervenţii pe lângă şeful DNA – Serviciul Teritorial Braşov. În schimbul banilor, potrivit anchetatorilor, Scaleţchi urma să-l convingă pe şeful DNA Braşov, cu care susţinea că are o relaţie apropiată, să tergiverseze şi apoi să dea o soluţie favorabilă unor persoane cercetate pentru evaziune fiscală.
Potrivit rechizitoriului, în primăvara anului 2006, Florentin Scaleţchi a pretins de la altă persoană suma de 10.000 de euro, din care a primit suma de 5.000 de euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unor magistraţi din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi din cadrul Parchetului de pe lângă această instanţă, pentru a-i determina să adopte o soluţie favorabilă într-un dosar penal de înşelăciune şi fals.
În februarie 2007, Tribunalul Bucureşti a decis condamnarea lui Scaleţchi la şase ani de închisoare cu executare. Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul inculpatului, iar dosarul se află acum pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având termen de judecată pe 10 februarie.
Povestea raţei
Vorbind despre pedepsele nedrepte date de judecători infractorilor, Scaleţchi a povestit că în Penitenciarul Craiova a întâlnit într-o celulă doi condamnaţi cu aceeaşi pedeapsă, de cinci ani închisoare. Unul dintre ei fusese însă condamnat pentru uciderea unui om, iar celălalt pentru că a furat o raţă. „Spre deosebire de victima lui“, i-a spus hoţul, arătând spre criminal, „raţa mea încă trăieşte, dar tot cinci ani mi-au dat“.
