„Alege!“, îi spune tânăra cu părul negru, din partea cealaltă a mesei, arătându-i o farfurie plină cu dulciuri. „Biscuit“. Andreea întinde mâna şi apucă un biscuit. „Foarte bine ai spus, guriţă, bravo!“ Terapia din ultimele luni dă roade, dar drumul e lung şi recuperarea din autism anevoioasă şi costisitoare.
În mijlocul camerei pline cu jucării şi instrumente, la masa din lemn, cele trei fete lucrează de câteva ore. Două dintre ele sunt terapeutele cu care Andreea, fetiţa de nici 11 ani, învaţă literele, cuvintele, obiectele. Zeci, sute de exerciţii, de ore petrecute încercând să fixeze noţiuni, să lege propoziţii, să stabilească unele conexiuni: pe tata îl cheamă astfel, acesta este un scaun, acela este domnul învăţător. Deea, despre care Gazeta de Sud a mai scris, are autism. O boală despre care lumea medicală nu ştie mai nimic: nici cum apare, nici de ce, nici cum evoluează, nici cum se tratează. Fără recuperare, copilul cu autism nu vorbeşte, nu ascultă, nu mănâncă singur, nu merge la toaletă. Comunicarea cu exteriorul lipseşte total, rămânând într-un univers fără uşă de acces. Timpul este în defavoarea celui bolnav. Specialiştii au observat însă că rezultatele pot fi vizibile dacă terapia se începe devreme. Pe scurt, Deea a fost diagnosticată la patru ani, în Cluj. Pe atunci, familia locuia la Bistriţa. Acolo a şi început, de altfel, terapia. Când tatăl s-a mutat cu serviciul la Craiova, lucrul cu copilul a fost întrerupt. Împrumuturile din bancă se duseseră pe profesorii specialişti, la fel şi banii de la prieteni, rude, cunoştinţe. După articolele din Gazeta de Sud, câţiva oameni au ajutat familia Ciuciuc, astfel încât, la începutul lui 2009, Andreea a reînceput terapia, mergând pe sistemul ABA. Programul original, însă, nu poate fi aplicat din lipsa resurselor financiare – specialiştii pregătiţi în străinătate, acolo unde a fost inventat, se plătesc cu bani grei şi o lună de lucru „ca la carte“ ajunge la aproape 10.000 de lei.
Jocul de-a recompensa
„Foarte frumos stai. Bravo! Uite, am să bifez mai multe, ca să stai mai mult la calculator“, rosteşte una dintre cele două terapeute. Se aude soneria. Fetiţa nu se-ntoarce. Începe să cânte, în timp ce numără steluţele de pe hârtie. „Andreea, eşti la lecţie!“ Mai fredonează câteva acorduri, apoi tace. În fiecare zi, în cele opt-nouă ore de lucru, trece prin 80 de programe.
„Mama, delfin, scaun, ciocolată, tata, goangă…“ Pentru a fixa toate aceste noţiuni, a repetat ore întregi, zile în şir. Lecţiile ei sunt scurte, construite pe jocuri, pe repetări, pe şabloane şi pe recompense: ceva dulce sau minute la calculator.
Din septembrie, merge din nou la şcoală. Este în clasa I B, iar pe domnul învăţător îl cheamă Dan Iordache. A învăţat deja. Nu e uşor. Nimic din ceea ce ştie n-a fost obţinut peste noapte. Fiecare noţiune, fiecare cuvânt şi asociere sunt bunuri pe care Andreea trebuie să le fixeze prin repetări nesfârşite, prin reveniri constante, prin programe terapeutice care înghit toate veniturile familiei, şi nu numai.
„De ceva vreme, sunt câţiva oameni care ne ajută. Nu vor nimic în schimb, deşi fără dânşii nu ştiu cum ne-am fi descurcat. Probabil cu şi mai multe datorii. «Nu e nevoie să-mi ştiţi numele. Vreau doar s-o ajut pe Andreea»mi-a spus cineva. E ciudat cum se întâmplă ca atunci când avem mai mare nevoie de sprijin să ne sune sau să treacă pe la noi. Parcă există o telepatie“, povesteşte mama fetei.
Boala Andreei e imprevizibilă, afectându-i comportamentul, modul în care comunică şi interacţionează. Scopul terapiei este să poată trăi, într-o zi, independent. Nu există medicamente care să vindece, nu există operaţii. Este o afecţiune care durează toată viaţa şi care determină diferite grade de izolare socială şi nimeni nu poate garanta nimic. Lunar, familia Ciuciuc are nevoie de cel puţin 2.500 de lei. Băncile nu mai vor demult să audă de vreo creditare. Orice ajutor financiar le-ar prinde bine.
Ajutor pentru Andreea
Lucrul de care se tem cel mai mult părinţii Andreei este timpul. Cu cât copilul creşte, cu atât este mai greu să îl recupereze. Deea n-a pierdut startul. Merge singură la toaletă, îşi ia singură mâncarea. Însă, fără bani, terapia nu va continua. O putem ajuta, folosind numărul contului deschis la BCR Craiova, în lei, pe numele tatălui său, Ciuciuc Florea: RO66 RNCB0134096363690001. Pentru mai multe informaţii, puteţi suna la numărul de telefon 0744779.020.
Maria CARAGEA
