16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalAlexandre Gustave Eiffel

Alexandre Gustave Eiffel

Cine merge la Paris vrea să viziteze Turnul Eiffel. Cine a fost la Paris a vizitat Turnul Eiffel. Dacă cineva povesteşte despre Paris, cu siguranţă va povesti şi despre Turnul Eiffel. Şi în alte oraşe sunt turnuri celebre. Spre exemplu, turnul înclinat din Pisa. Turnul din Londra. Numele lor este legat de oraşul în care au fost construite.

Turnul Eiffel este legat de numele constructorului său: Alexandre Gustave Eiffel. Dacă multă lume a auzit de Turnul Eiffel, se poate trage concluzia că a auzit şi de constructorul său. Mai puţini ştiu însă de legăturile acestuia cu România.
Alexandre Gustave Eiffel s-a născut pe 15 decembrie 1832, la Dijon. Promotor de seamă al construcţiilor metalice, a ridicat vestitul turn din Paris care-i poartă numele. Turnul a fost construit în perioada 1887-1889 ca să servească drept arc de intrare la Expoziţia Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revoluţiei franceze, dar şi ca o modalitate de relansare economică prin deschiderea unor şantiere de amploare. La construcţia turnului au lucrat 300 de muncitori care au unit 18.038 de piese de oţel, folosind două milioane şi jumătate de nituri. Peste 100 de muncitori au lucrat în atelier, iar restul – pe şantier. Pe perioada verii se lucra 12 ore pe zi, iar iarna, câte nouă ore pe zi. S-au realizat 700 de desene de ansamblu şi 3.500 de desene de execuţie, la care au lucrat 40 de desenatori timp de doi ani. Turnul are 300 m înălţime şi o greutate de peste 10.000 de tone. A fost inaugurat pe 31 martie 1889, când Gustave Eiffel, însoţit de câţiva curajoşi, a urcat 1.710 trepte şi a fixat steagul francez în vârf. La acea dată, era cea mai înaltă clădire din lume. S-au tras atunci 21 de salve de tun. Expoziţia a fost deschisă pe 15 mai. Deşi controversat pe perioada construcţiei, în prima săptămână de când a fost dat în funcţiune, turnul a fost escaladat de 28.922 de vizitatori care au urcat până la primul sau la al doilea nivel. Pentru a ajunge la primul etaj, se urcă 387 de trepte, 674 de trepte pentru a ajunge la al doilea etaj şi 1.130 până la al treilea. Abia la o săptămână după inaugurarea expoziţiei au fost puse în funcţiune şi ascensoarele. Lifturile originale funcţionau cu ajutorul unui sistem hidraulic, cele actuale fiind electrice. La primul etaj au fost amenajate o sală de spectacol, un restaurant francez şi un restaurant rusesc, o braserie flamandă şi un bar american. La etajul al doilea a fost instalată o imprimerie, unde se tipărea în fiecare zi o ediţie specială din Figaro. La etajul al treilea, Gustave Eiffel şi-a rezervat un birou de lucru şi alte trei laboratoare pentru astronomie, fizilogie şi meteorologie. În prezent, aceste laboratoare sunt amenajate ca muzeu. Prin aceste spaţii, constructorul voia să demonstreze că turnul poate avea diferite utilizări fie pentru apărarea naţională, fie pentru cercetări ştiinţifice şi astfel să evite demolarea lui deoarece aprobarea construcţiei fusese dată numai pentru 20 de ani. În 1910, concesiunea a fost reînnoită pentru încă 60 de ani datorită interesului strategic rezultat din dezvoltarea telegrafiei fără fir. Gustave Eiffel s-a stins din viaţă pe 27 decembrie 1923, iar turnul construit de el dăinuie şi azi, devenind, între timp, simbolul Parisului.

Gustav Eiffel şi România

Interesant de menţionat că în 1882, înainte de a deveni celebru, adică înainte de a construi Statuia Libertăţii de la New York şi de a înălţa Turnul din Paris, Gustave Eiffel retuşa ultimele detalii ale unei veritabile bijuterii arhitectonice din România: Hotelul Traian din Iaşi. Puţini ştiu că simbolul Parisului, Turnul Eiffel, a fost realizat după o tehnologie descoperită de inginerul român Gheorghe Pănculescu. După ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zürich, inginerul Pănculescu ajunge să lucreze în cadrul Companiei Eiffel, la recomandarea marelui poet Vasile Alecsandri. În 1878, Pănculescu revine în ţară pentru a construi calea ferată Bucureşti – Predeal. În acea perioadă, inginerul inventează un sistem de îmbinare a traverselor de cale ferată, care avea să revoluţioneze construcţiile metalice. Astfel, datorită metodei de montare a şinei pe traverse în afara spaţiului căii ferate, Pănculescu a reuşit să termine în mai puţin de un an lucrarea concesionată, deşi termenul era de aproape cinci ani. Impresionat de proiectul inginerului român, Alexandre Gustave Eiffel se deplasează special la Vălenii de Munte pentru a-l întâlni pe Pănculescu, cel care avea să devină inspectorul general al Căilor Ferate Române. Eiffel a vrut să vadă tehnologia folosită de acesta la montarea căii ferate. În 1879, în casa unde se află acum Muzeul „Nicolae Iorga“, francezul a fost găzduit de Pănculescu şi a fost impresionat de geniul românului. Aici, Eiffel i-a vorbit gazdei despre proiectul său, înălţarea unui turn ieşit din comun, la Paris, pentru Expoziţia Universală din 1889. Au discutat despre adaptarea tehnicii la construcţia turnului, folosind subansambluri metalice, confecţionate la sol şi asamblate după aceea, pe măsură ce se înalţă lucrarea. Într-un studiu intitulat „Comunication sur les travaux de la tour de 300 m“, datat în 1887, Alexandre Gustave Eiffel precizează că turnul, care îi poartă numele, nu s-ar fi putut construi dacă nu ar fi aflat de tehnica inovatoare folosită de inginerul român Gheorghe Pănculescu la ridicarea tronsonului de cale ferată Bucureşti – Predeal. Din păcate, numele românului este mult mai cunoscut în Franţa decât în ţara unde s-a născut. Doar o şcoală generală din Vălenii de Munte poartă numele Gheorghe Pănculescu.
Istorisirea mea despre Gustave Eiffel şi Hotelul Traian din Iaşi, despre Gustave Eiffel şi inginerul român Gheorghe Pănculescu este încă o dovadă a modului în care istoria românilor s-a împletit cu istoria altor popoare. Făcând o paralelă între modul în care a fost privit Turnul Eiffel în 1890 şi modul în care a fost privită Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului în 1990, şi ţinând seama că azi Turnul Eiffel este simbolul Parisului, iar Palatul Parlamentului tinde să devină simbolul Bucureştiului, se poate trage concluzia că… istoria se repetă în timp şi în spaţiu.

Gheorghe MANOLEA

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

2 COMENTARII