22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalAlfred Nobel - inventatorul dinamitei

Alfred Nobel – inventatorul dinamitei

Alfred  Nobel este celebru pentru că a inventat dinamita, dar şi pentru  premiul care îi poartă numele. Acesta este acordat în fiecare an persoanelor care au realizat invenţii în domeniul fizicii, al chimiei, al fiziologiei sau medicinei, celor care au produs în domeniul literar o lucrare remarcabilă, respectiv celor care au acţionat cel mai bine sau mai vizibil pentru fraternitatea popoarelor. O glorie câştigată prin muncă şi plătită scump.

Alfred Nobel s-a născut la Stockholm, pe 21 octombrie 1833. Tatăl său, Immanuel Nobel, a fost inginer şi s-a confruntat, de multe ori, cu problema aruncării în aer a blocurilor de piatră pentru a putea construi poduri şi clădiri în Stockholm. Deşi avea mereu idei, acestea nu erau aplicabile. Întreţinerea familiei a revenit mulţi ani lui Andriette, mama lui Alfred. Trebuie subliniat că Alfred, ca răspuns la afecţiunea pe care i-o arăta mama lui, s-a concentrat pe învăţătură, astfel că, în şcoala primară, a obţinut note foarte mari prin disciplină şi rigurozitate. În 1842, familia Nobel se mută în Rusia, la Sankt Petersburg, unde tatăl lui Alfred Nobel a pus pe picioare o afacere cu mine terestre şi mine marine, inventate de el şi pe care le vindea armatei ţariste. Copiii familiei Nobel sunt instruiţi în ştiinţele naturii, limbi străine şi literatură. La 17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana. Era atras deopotrivă de literatura engleză şi de „ştiinţele exacte“, cum ar fi fizica sau chimia. Tatăl său a angajat un profesor special pentru chimie. Timp de doi ani, Alfred viziteză Suedia, Germania, Franţa şi Statele Unite. La Paris are şansa să lucreze în laboratorul unui chimist renumit în epocă, T.J. Pelouze. Aici îl întâlneşte pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero, care, trei ani mai devreme, inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic, dar foarte instabil, care putea provoca explozii la variaţii mici de temperatură sau presiune. Alfred era însă interesat de posibilitatea folosirii ei în construcţii şi începe să lucreze la elaborarea unor metode de controlare a exploziei nitroglicerinei.

Primele descoperiri

În 1852, Alfred este chemat să lucreze pentru compania tatălui său, care cunoştea o dezvoltare continuă datorită livrărilor către Armata Rusă. Cu toate acestea, sfârşitul Războiului Crimeei avea să aducă după el falimentul companiei „Nobel şi fii“ prin sistarea comenzilor şi neplata livrărilor anterioare făcute către armata ţarului Nicolae I. Immanuel Nobel şi doi dintre fiii săi se  reîntorc la Stockholm. Ajuns în oraşul său natal, Alfred continuă cercetările prin care încearcă să folosească nitroglicerina ca exploziv. Acestea vor avea însă urmări tragice, determinând, în 1864, moartea fratelui său, Emil. Din acest motiv, autorităţile se văd nevoite să-i interzică experimentele în interiorul oraşului, iar Alfred se mută pe un vas ancorat în larg. După mai multe cercetări a descoperit că solul de pe fundul unor lacuri, format din roci sedimentare silicioase, poate absorbi un volum de nitroglicerină de trei ori mai mare decât volumul propriu şi că se formează o pastă care putea fi modelată în diferite forme şi dimensiuni. În 1867 îşi brevetează invenţia sub numele de dinamită, cuvânt de origine greacă însemnând „putere“. Avea 34 de ani. Pentru a putea iniţia explozia, Alfred brevetează un detonator care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil. Datorită faptului că dinamita reducea substanţial costurile aruncării în aer a blocurilor de piatră, Alfred a făcut din vânzarea dinamitei o afacere profitabilă, astfel încât fabrica sa din Germania începe să-şi exporte produsele în alte ţări din Europa şi chiar în America şi Australia. Cu timpul, Alfred şi-a deschis fabrici şi laboratoare în peste 20 de ţări, iar când nu călătorea lucra intens în laboratoarele sale. El şi-a brevetat invenţiile în toate ţările în care a deschis fabrici. Alfred Nobel a brevetat peste 355 de invenţii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică. Îşi dă ultima suflare pe 10 decembrie 1896, în jurul orei 14.00, în urma unei comoţii cerebrale, înconjurat de membrii familei şi de câţiva prieteni. Avea 63 de ani.

Naşterea Premiilor Nobel

Celibatar, mizantrop, dar generos, inventatorul dinamitei a murit fără să aibă moştenitori direcţi, lăsând în urma sa un testament de 300 de cuvinte, prin care dona o mare parte din avere pentru acordarea unor premii celor care promovează idei şi „doctrine“ noi.
Testamentul savantului suedez, redactat la Paris, cu un an înainte de moartea lui, dispunea ca premiile să fie repartizate astfel: „O parte celui care a făcut descoperirea sau invenţia cea mai importantă în domeniul fizicii, alta, celui care a făcut descoperirea sau a înregistrat progresul cel mai remarcabil în chimie, alta celui care a făcut descoperirea cea mai importantă în domeniul fiziologiei sau medicinei, alta – celui care a produs în domeniul literar lucrarea remarcabilă printr-o tendinţă idealistă şi altă parte celui care a acţionat cel mai bine sau mai vizibil pentru fraternitatea popoarelor, abolirea sau reducerea numărului armelor permanente, ca şi pentru organizarea şi difuzarea congreselor de pace“. Totuşi, din punct de vedere legal, testamentul nu desemna un legatar pentru averea în sine, iar, după lectura sa în ianuarie 1897, el a fost vehement contestat de unii membri ai familiei Nobel. De altfel, Alfred Nobel nu consultase diversele instituţii în chestiune pentru a se asigura că sunt de acord să-şi asume responsabilitatea atribuirii premiilor. S-au mai scurs trei ani până când problema a fost în fine rezolvată, atunci când s-a decis să se instituie ca legatar Fundaţia Nobel, care administrează capitalul Premiilor Nobel, în timp ce diversele organisme menţionate în testament au acceptat să se ocupe de atribuirea premiilor.
Premiile Nobel sunt acordate din anul 1901 pentru literatură, pace, fizică, chimie şi medicină. În acel an, pe 10 decembrie, au fost decernate primele premii Nobel, la cinci ani după dispariţia lui Alfred Nobel… În fiecare an, cei 18 membri ai Academiei Suedeze, aleşi pe viaţă, îi desemnează pe câştigătorii premiilor. Primele premii Nobel constau în: o medalie, o diplomă şi o sumă de bani, care la început a fost în valoare de 40.000 de dolari SUA, iar apoi a crescut la 1.000.000 de dolari SUA.

Discursul lui Alfred Nobel din 1892

„Numai dorinţa puternică de a înfăptui pacea nu este suficientă pentru  a atinge acest obiectiv. Nici marile partide sau discursurile lungi nu vor putea aduce pacea. Se impune ca toate autorităţile guvernamentale ale naţiunilor lumii să elaboreze un plan de pace convingător“.
Alfred Nobel, 1892, Berna, Congresul Internaţional pentru Pace

 

Gheorghe MANOLEA

 

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS