Sub pretextul solicitării unor informaţii de interes public, unii ajung să pună întrebări stupide instituţiilor statului, apoi, arătându-se nemulţumiţi, se mai adresează şi justiţiei pentru a obţine cu orice preţ răspunsurile aşteptate.
Dreptul unei persoane de a avea acces la informaţiile de interes public nu poate fi îngrădit, se menţionează în art. 31 din Constituţie. Acest principiu a fost consacrat şi de Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public. Noţiunea este însă greşit înţeleasă de anumite persoane sau organizaţii, care – sub paravanul actului normativ menţionat – au ajuns să ceară informaţii până şi despre… toaletele unor instituţii publice.
Câtă apă consumă magistraţii la closet?
Nu cu mult timp în urmă, o asociaţie pentru protecţia consumatorilor a transmis Curţii de Apel Craiova o solicitare privind completarea unui chestionar cu informaţii de interes public. N-ar fi fost nici o problemă cu unele date privind suprafaţa clădirii ocupate de instanţă ori valorile facturilor la gaze şi electricitate în ultimii ani, dar judecătorii s-au împotmolit când a venit vorba de becuri şi toalete.
„Una dintre chestiunile la care ni se solicita răspunsul se referea la tipul şi numărul de becuri folosite de instanţă, precum şi consumul fiecăruia din acestea. Altă întrebare se referea la numărul de toalete din clădire, tipul şi consumul de apă al fiecăreia. Vă daţi seama că nu am putut să răspundem la aceste întrebări, nu pentru că ar fi fost din categoria informaţiilor clasificate, ci pur şi simplu pentru că nu cunoaştem astfel de informaţii“, a explicat judecătorul Aurel Ilie, purtătorul de cuvânt al Curţii de Apel Craiova, în cadrul unui seminar organizat ieri de această instanţă cu privire la accesul la informaţiile de interes public.
Ce înseamnă „loc cu verdeaţă“?
Amintitei instanţe nu i se adresează doar întrebări pe Legea nr. 544/2001, ci instituţia are şi atribuţii judecătoreşti privind liberul acces la informaţiile de interes public. Dosarele de acest gen ajung pe rolul Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal, ai cărei judecători trebuie să se pronunţe dacă informaţiile solicitate sunt sau nu de interes public. De multe ori nu sunt.
„Spre exemplu, un cetăţean a solicitat odată unei arhiepiscopii să-i explice ce este acela «loc cu verdeaţă». I s-a răspuns prin trimiterea la o bibliografie, dar n-a fost mulţumit“, îşi aminteşte judecătoarea Adina Calotă-Ponea, preşedinta Secţiei de Contencios Administrativ.
Un caz celebru judecat de această instanţă în ultima vreme vizează cererile unui mehedinţean din comuna Bala, adresate Ministerului Sănătăţii.
„În temeiul luminii neîntunecate a Legii nr. 544/2001, vă rog să-mi comunicaţi pe suport de hârtie, în termen de zece zile (nu e puţin, pentru că Dumnezeu a făcut – din nimic – lumea în şase zile!), răspunsurile la întrebările de mai jos“, menţiona mehedinţeanul în cererea către ministerul condus pe atunci de Eugen Nicolăescu.
„Mihaela Rădulescu face în mod deghizat reclamă chiloţilor roşii?“
Printre întrebări erau unele chiar de interes public, referitoare la cele 32 de spitale pe care ministerul intenţiona pe atunci să le construiască. Erau însă şi altele care fie pot fi catalogate drept ridicole, fie îşi găsesc răspunsul cu o simplă căutare pe internet.
Iată câteva exemple:
– „Cele 32 de spitale se construiesc în România pentru a da de lucru constructorilor?“
– „Dacă aceste spitale vor deveni inutilizabile, din lipsă de pacienţi şi personal de specialitate, vor fi transformate în locaşuri de cult şi vor trece în proprietatea Bisericii?“
– „Cum procedează salariaţii din Ministerul Sănătăţii să se mulţumească cu puţin?“
– „Cum şi prin ce mijloace luptă Ministerul Sănătăţii împotriva radicalilor liberi, aceşti veritabili duşmani ai poporului român, care trimit în mod iresponsabil masele populare în spitale?“
– „Având în vedere că spitalele au angajat preoţi pentru serviciul divin, Ministerul Sănătăţii va cere în viitor fuzionarea cu Cultele?“
– „Dacă ministrul a fost examinat medical, dacă i s-au depistat boli, care sunt acestea?“
În alt set de întrebări adresat aceluiaşi minister, mehedinţeanul atinge altă problemă care-l apasă: fotografiile cu Mihaela Rădulescu în chiloţi roşii:
– „E o reclamă împotriva fumatului sau e una mascată? Nu cumva în realitate Mihaela Rădulescu face în mod deghizat reclamă chiloţilor roşii şi nurilor ei?“
– „Nudul Mihaelei Rădulescu va fi folositor în sevrajul unui dependent de nicotină?“
Nemulţumit şi mirat că Ministerul Sănătăţii nu i-a răspuns la toate întrebările, cetăţeanul a chemat în judecată această instituţie, acuzând-o de nerespectarea legii privind liberul acces la informaţiile de interes public. Cum era de aşteptat, a pierdut procesul. Atât în primă instanţă, la Tribunalul Mehedinţi, cât şi în recurs, la Curtea de Apel Craiova.
