21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024

Ultimii eroi

Cei mai mulţi au căzut răpuşi de gloanţe, purtând în suflet o singură dragoste nepieritoare – aceea de ţară. Au mai rămas în viaţă puţini, să fie prezenţi ieri la sărbătorirea Zilei Naţionale a Veteranilor de Război.

 

Trei ani, zece luni şi 19 zile. Lăsaseră în urmă soţii şi iubite, mame şi surori, taţi şi copii. Lăsaseră lacrimi şi doruri, plugul în brazdă şi mâncarea aburindă pe masă. Au plecat la război. Au străbătut mii de kilometri, pe jos, în vagoane sau căruţe, pe arşiţă sau ger, flămânzi şi însetaţi, proptiţi unul de altul, târâş pe coate şi genunchi, printre mine şi şrapnele. De 1.414 ori au avut ca aşternut pământul şi zăpada, iar acoperământ le-a fost cerul înstelat… De 1.414 ori au închis ochii, neştiind dacă îi vor mai deschide vreodată. Au strâns din dinţi, au dus mâna la piept şi au luptat neostoiţi pentru a-şi apăra avutul lor cel mai de preţ: ţara. Dintre ei, au căzut 9.472. Răpuşi de gloanţele inamice, mulţi au rămas neîngropaţi, prin munţi, câmpii şi ape. Alţii au avut noroc de lumânare, aprinsă, tremurând, de camarazi. N-au fost puţini nici cei care au căzut prizonieri în mâinile duşmanilor, purtând în suflet acelaşi dor nestins, de patrie…

O mână de patrioţi

Locotenent-colonelul Gheorghe Georgescu îşi trage sufletul o clipă. Vocea îi tremură – de emoţia reînviată, dar şi de anii care au trecut cu generozitate peste el. Nimic nu l-a doborât însă atunci, nici gloanţe, nici geruri, nici foame. N-o să-l aplece aşadar acum o adiere blândă de bătrâneţe…

„Într-un sătuc de lângă Pleniţa", continuă dârz veteranul să rememoreze clipe de demult, măcinate de lacrimi şi doruri, „seară de seară, timp de trei ani încheiaţi, tuşa Margareta a aşezat pe masă o strachină cu mâncare". „O veni Ion acasă şi i-o fi foame…", zicea şi mergea să se culce. Până a murit, a pus tuşa Margareta mâncarea pe masă. Ion n-a venit. Târziu, pe o cruce în cimitir, de unde mortul lipsea, sătenii au scris cu vopsea: „Chichinete Ion, mort pentru patrie".

Obosit, dar ridicat drept în picioare, locotenent-colonelul le cere celor prezenţi un moment de reculegere. Alături, cu creştetele albite descoperite, veteranii privesc în urmă, la camarazii căzuţi la datorie. Au mai rămas doar o mână. Palizi, firavi, împuţinaţi în uniformele lustruite de timp, cu medaliile strălucind în soare şi pelerinele albe, de cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul", mângâindu-le blând oasele obosite, sunt ultimii dintr-o generaţie care a ştiut ce înseamnă preţuirea şi respectul pentru patrie, care a ştiut ce înseamnă să-ţi dai viaţa pentru părinţi, fraţi, soţii, pentru ţară. Ceva mai departe, militari şi civili, cu grade, oficiali sau oameni din popor îi privesc şi omagiază cu respect Ziua Naţională a Veteranilor de Război.

Ceremonial militar-religios

Organizat la statuia domnitorului Mihai Viteazul, ceremonialul militar-religios de ieri a reunit, pentru al doilea an de sărbătoare naţională, veteranii celui de-al doilea război mondial din Dolj. Programul a început cu intonarea imnului naţional, la care militarii – veterani şi actuali – alături de oficialităţile invitate au salutat cu demnitate acest simbol al naţiunii române. Un sobor de preoţi a ţinut o slujbă de pomenire a celor căzuţi la datorie pe frontul antihitlerist. S-au rostit cuvântări, de veterani, dar şi de oficiali: generalul Gheorghe Simina, comandantul Brigăzii II Infanterie Rovine, primarul Craiovei, Antonie Solomon, prefectul Florin Stancu şi preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa. Ceremonialul a continuat cu depunerea coroanelor de flori la statuia domnitorului Mihai Viteazul, din partea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război; a Uniunii Veteranilor de Război şi a urmaşilor veteranilor; a Garnizoanei Craiova; a Instituţiei Prefectului; a Consiliului Judeţean Dolj; a Primăriei şi a Consiliului Local Municipal Craiova.

Ceremonialul organizat cu ocazia Zilei Naţionale a Veteranilor de Război s-a încheiat cu defilarea Gărzii de Onoare şi prezentarea onorului muzicii militare.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

6 COMENTARII