Tablouri de altădată

Craiova de ieri, o lume care trăieşte în paginile cărţilor

Trecutului urbei, obiceiurile vechi ale cetăţenilor de ieri răzbat din paginile cărţilor, cucerindu-l pe omul zilelor noastre.

Odată aplecat peste filele cărţilor, nu ai cum să nu rămâi fermecat de imaginile Craiovei de ieri, conturate cu ajutorul cuvintelor. Altă lume, alţi oameni, figuri pitoreşti ţi se dezvăluie. Dai o pagină şi pătrunzi în lumea lor. Deschizi ochii şi te trezeşti în faţa fostului stadion „Generala“, la intersecţia între străzile Unirii şi Tabaci. Atenţia îţi este captivată de o pancardă „Adis Abeba sub bombe“, căci la vremea aceea se precipita războiul din Abisinia. Era, de fapt, după cum aveam să aflăm, unul dintre standurile lui Mitică Jupuitu. Ascundea piramide de cutii goale de conserve, în care se aruncau mingi de cârpă. Cine reuşea din trei mingi să doboare piramida câştiga o sticlă de vin. La cel de-al doilea loc de distracţie, tot al lui Mitică, lucrurile stăteau un pic altfel. Aici, pe raft erau aşezate sticle de vin, ceasuri, diverse surprize. Lângă fiecare obiect era o vergea de sârmă. Jucătorului i se dădeau cinci inele metalice, care trebuia aruncate cu precizie, de la o anumită distanţă. Când unul dintre inele intra pe verigă, se câştiga obiectul respectiv. Nu lipsea din acest loc reclama: „Mă prezint: Mitică Jupuitu… Vă dau verigi, verigi… Joc de mână şi de glagorie, domnilor aruncători de mână! Semne bune pe lună, s-aveţi mână bună!“. Distracţiile continuau la standurile alăturate, de tir, unde se trăgea în toate: raţe, urşi, păsări, toate pictate pe discuri metalice. Odată atinse, ele cădeau, spre satisfacţia trăgătorilor de elită. Nici de aici nu lipsea reclama. Ochiul cititorului putea desluşi: „Antrenaţi ochii şi mâna/Pentru Patria Română/ Viteaz al Ţării Româneşti/Învaţă bine să ocheşti!“.

Deseori, prin aceste locuri poposeau corturile circurilor, cu curiozităţi „anatomopatologice“ expuse în borcane, cu tuneluri ale groazei. Se instalau şi standuri ale „aparatelor de forţă“, în care se lovea cu un mai de lemn un suport pe care era fixată o capsă. Acesta se ridica şi, la punctul de impact, se producea o bubuitură asurzitoare. Ne amestecăm şi noi printre gură-cască, servitoare îmbrăcate în costume naţionale, cu obrajii roşiţi, lucru care-l determina pe cel de la aparat să strige deseori: „Loc la mai, loc la mai/Fereşte pudra, fetiţo!“.

Prin locuri celebre de odinioară

Părăsim locul acesta. O luăm agale, cufundaţi în aceleaşi timpuri, spre vestitul local al lui Leonică Eldman, de pe strada Madona, la numărul 12. A ajuns până la noi faima fripturilor la grătar, a fleicilor, micilor şi „rinichilor în sânge“ preparaţi aici. Aflăm că se încingeau chefuri straşnice în acel loc, cu fripturi şi vin la gheaţă. Odată ajunşi, ocupăm un loc şi aşteptăm. Pe la urechi ne trece şi o poveste a locului. Se făcea că „afacerile restaurantului prosperau şi, pe măsură ce creştea numărul clienţilor amatori de arta lui Leonică, se mărea şi curiozitatea de a afla secretul profesional atât de jinduit. Zadarnic încerca să afle ceva concurenţa! Reţetele erau păstrate cu străşnicie, într-un secret absolut. Până când, într-o bună zi, un băiat de prăvălie, plătit mai bine de alt patron, a dezvăluit taina: în fundul curţii din spatele restaurantului, Leonică avea o latrină aproape abandonată. Carnea pentru fleici sau mici, înainte de a lua calea grătarului, îşi făcea stagiul în cârligele din interiorul locaşului de uşurare. Secretul era simplu: amoniacul emanat frăgezea carnea. Mirosurile care ar fi trădat procedeul erau eliminate cu ajutorul mirodeniilor dozate savant de grataragiu“.


La teatru cu nea Aurică

Plecăm şi din acest loc, la pas pe străzile oraşului de ieri. Îl recunoaştem printre trecătorii de la ceas de seară pe celebrul personaj Aurică, un tip cu o ţinută princiară. Purta pantofi din piele de viţel, cu tălpi subţiri, lucraţi cică la Drăghiceanu, un cizmar de lux, cu prăvălie pe strada Unirii. Avea Aurică şi haine de stofă englezească pe care o cumpărase de la Boston, magazin cu stofe pentru lumea subţire, lucrate la vestitul croitor al acelor vremi Paul Imre, de pe Kogălniceanu. Etala, de asemenea, cămăşi de poplin sau de mătase, în culori pastelate, cu gulere albe. Ne pofteşte în sala de teatru, în stilu-i caracteristic. „Venea, din când în când, la teatru, primit cu temenele (şi fără bilet) de la controlorul Mitică Trandafirescu, la garderobieră şi, mai ales, de bătrânul plasator Nelu Burada. Nea Aurică scotea, din buzunarul de la vestă, o sticluţă cu parfum şi îi stropea pe toţi: «Luaţi, mă, să mirosiţi frumos, că aici e teatru!». Apoi, cu un gest elegant, îşi scotea pălăria, o încredinţa garderobierei, cu recomandaţiunea: «Ia-o, fată, şi vezi unde o pui. Nu-mi da număr. Ţii tu minte că e pălăria mea. Aşa ceva nu există pe lume»… Cu paşi mărunţi, se îndrepta spre sală; se oprea în faţa uşilor, cerceta lojile şi benoarele cu o privire care spunea: «Îl vedeţi pe Aurică». Saluta ceremonios, în stânga şi-n dreapta, suficient timp să fie observat de Burada, care avea un prosop special cu care ştergea scaunul pluşat, desăvârşit de curat, de altminteri, dar asta intra în regulile ospeţiei: «Să trăiţi, coane Aurică, bine aţi venit! Astă-seară joacă domnul Comăneanu!». «Lasă, că ştiu eu. Dă-mi un program şi ţi-l dau înapoi când plec»“. Econom la bani, dar generos la aplauze. Acesta era Nea Aurică, aşa cum l-am cunoscut din „Craiova, mon amour“.

Îl lăsăm privitor la teatru. Părăsim încet sala de spectacol şi, totodată, şi lumea Craiovei de ieri, lăsând-o să trăiască în pagini de carte, cu frumuseţea vremurilor apuse.




Etichete , , ,

Comenteaza acum

6 Comentarii

  1. coco said:

    ieri treceam prin fata biserici Hagenus si aud o doamna care era in vorba cu un domn ambi trecuti de 50 ani si ziceau asa,,uite cum se schimba pe aici am copilarit si fiecare casa ramasa i-mi aduce aminte de ani tineretii.Sa stiti ca ma inpresionat si atunci ma gindesc ca oameni care sint nascuti inac oras il iubesc mult si ceilalti care vin si sint curiosi sa afle trecutul ac oras .Eu nu ma mir de ce spuneti ca multe lucruri interesante le stiu de la parintii mei care ne povesteau si ei si unele le-am apuat ,,ex in fata parcului era ,,la mosi,,,piata centrala ,care era interesanta prin arhitectura ei ,copia din piata este o caricatura.si asmd..

  2. Dan RO-tariu said:

    Din pacate si in acele vremi Craiova era un oras al extremelor cum a redevenit astazi. In timp ce unii purtau pantofi din piele box sau şevro altii mergeau desculti, in timp ce unii aveau haine din stofa importata (dar nu s-au preocupat sa aduca masini de tesut sa faca stofa aia in tara ci doar sa cheltuie in afara) taranii isi produceau hainele in casa. Iata cum s-au pierdut obiceiurile, traditionalismul. In loc sa impunem noi portul noastru ni l-au impus altii prin cei care doreau sa epateze. Mai aveau si marlania sa impuna parfumul lor stropindu-i pe altii. Iata deci ca toata descrierea mi se pare o tiganie completa, de balci, atat de prezenta si astazi in societatea romaneasca: shopingul in Viena, mojicia din trafic a detinatorilor de seconduri, foste masini de lux, luate la pret de Trabant nou, parveniti care in campania electroala le arunca celorlalti bani si se delecteaza cum multimea saraca se bate pe acele bancnote. Acest articol imi arata ca tigania era o carateristica si Romaniei interbelice ca si a Romaniei post-decembriste. Intr-o singura etapa a tarii tigania a fost redusa, in acea etapa taranii desculti au fost incaltati, cei nascuti in bordeiei spau mutat in locuinte trainice, tesaturile la care ai nostri obiditi doar puteau visa au fost produse in tara, pantofii de piele box au devenit o obisnuinta, eleganta devenise comuna, iar slapii purtati astazi prin centrul Craiovei de saracime …. nu erau folositi decat la plaja in statiuni. Multiumesc pentru articol!

  3. GigiDumitrascu said:

    Articolul este intocmai,dar nu inteleg de locul unde a fost Piata centrala.Piata Centrala,a fost in zona Teatrului,pe trei niveluri,ultimul fiind pescaria.In stanga era GARNIZOANA,statia de benzina si cladirea Crucea Rosie.De altfel,hala de carne a fost mutata 100%,in piata actuala si nu pricep de ce este nemultumit nr.2.Intr-adevat,la Parcul care totusi se numea Bibescu,fiind construit pe pamanturile Bibestilor, se organiza CIRCUL si tiribombele si cele care sunt in parcul Romanescu ar trebui desfintate,inchisa muzica ,care strica linistea specifica unui parc.In ani din urma ,decat seara,era muzica,iar in zilele de sarbatoare canta fanfara militara..In parc,atractia pentru copii era “BIJU”-ursul care a fost mutat conform legilor UE.
    In ceea ce priveste acest ROtariu,acest comunist,nu este craiovean sa-si dea cu parerea despre ce a fost in Craiova,ci un impostor.

  4. Dan RO-tariu said:

    Da domle ce bine am fost demascat. Mi se spune ca nu sunt craiovean si ca sunt un impostor, pai si normal ca asa e, m-a prins de data asta. Pai calestile in care taranii erau cocotati erau trase de boieri si taranii erau in fiecare seara la teatru. Bibliotecile care nu existau (la plural chiar nu existau) erau pline de tarani dornici de carte. Taranii lasasera campul si statea numai la balci. Ordonantele si servitoarele erau plimbati in spate de ofiteri si de madame. Pentru a apara pe tarani (vorbim de tarani pentru ca neexistand industrie ci doar una incipienta de angajati putem vorbi mai putin) regele a impuscat si spulberat legati de tun 11.000 de boieri. Raiul pe pamant era pentru oamul de rand in toata IEPOCA CAPITALISTA inetrbelica. Atunci de ce au ocupat PREFECTURA oamenii nemultumiti tocmai in acea IEPOCA? Da … Rotariu … a avut o influenta malefica si a sucit istoria impostorul necraiovean. :)) Bravo d-le Dumitrascudin care gasca a PDL, a PSD, a PNL faci parte?

Alte stiri

Sumarul ediției de sâmbătă, 7 martie 2009

Actualitate

» Fotbal: Ciprian Tănasă a plecat de la Universitatea Craiova
» Fotbal: Universitatea Craiova – Gloria Bistriţa 0-0
» Scurte ştiri
» Flori pentru doamnele din presă
» Micuţii meseriaşi
» Maşinile înmatriculate în Bulgaria nu vor scăpa de radarele fixe
» La nevoie, ordine cu forţa
» Traficul greu, lovit în plex
» Vecinii Craiovei s-au înscris la fonduri POR
» Scandal la Primăria Drănic
» Prefectura tricefală
» Ion Florescu, instalat la cârma Gorjului
» Salarii subvenţionate pentru noii angajaţi
» Tenis – Cupa Davis: România a învins Rusia la dublu şi scorul la general a devenit 1-2
» A fost adoptata legea achitiilor publice
» Doi români si patru bulgari au murit intr-un accident rutier in Bulgaria

Local

» Scurte stiri
» România nu a avut bani pentru „Madame LR“
» Tablouri de altădată
» Furt ca-n codru
» Băiatul unui poliţist, ridicat pentru fraude informatice
» Autoturism de lux confiscat
» Control la infractori

Gorj

» Coiculescu, arestat

Sport

» CSM Vâlcea vrea să urce pe podium
» Neagoe înfruntă Interul lui „Mourinho“
» Gorjenii luptă pentru supravieţuire
» Duelul răniţilor în Bănie
» Scurte ştiri
» Ross Brawn, noul patron al echipei Honda
» Diţă, printre favorite la Londra
» Misiune imposibilă pentru Govora
» Elevele lui Voina au învins Danemarca şi Muntenegru
» Primul meci sub comanda lui Văsuică
» Concurs de karate modern, în Bănie
» Energia, deplasare de coşmar
» Crivoi nu a reuşit surpriza

Magazin

» Agenda evenimentelor
» Fereşte-te de radar!
» Bucătăria de weekend
» Partener virtual pentru clipele de singurătate
» Manichiură perfectă cu unghii false
» Parfumul, mireasma fiecărei zile
» Scurte ştiri
» Muzeul on line al istoriei medicinei
» Curcubeul, un fenomen fascinant
» Dumnezeu, la masă cu politicienii
» Horoscop
» Colţul gospodinei

Opinii

» O schizofrenie politicianistă

Top