Cât teribilism şi cât risc calculat există în cursele de maşini? Cât este pasiune şi cât este grozăvie în tuning şi cursele ilegale? Preşedintele unui club auto din Craiova explică într-un interviu pentru GdS diferenţele între adevăraţii pasionaţi de automobile şi cei care îşi dau în petic la volan.
GdS: Sunt cursele ilegale un pericol?
Alexius: Îmi este greu să îţi dau un răspuns. Nu am mai fost la ilegale de mai bine de un an şi nu mai ştiu care e „atmosfera“ pe acolo. Acum un an şi jumătate au început să apară la curse diverse persoane care nu aveau nici o treabă cu acest fenomen, dar veneau pentru că aşa era „trendy“, să fii joi seară la „liniuţe“, pe aeroport. Cei care organizează astfel de evenimente – aici mă refer la cei care au experienţă, nu la puştanii care dau două-trei telefoane prietenilor şi anunţă „hai să facem curse!“ – ştiu pe cine să cheme, unde să cheme şi de ce. Să îţi explic! În articolul din ziar se discuta despre o cursă ilegală la Metro, nu? De ce Metro sau Işalniţa? E foarte simplu: sunt zone în afara oraşului, toată „acţiunea“ are loc la o oră târzie şi, mai mult decât atât, într-o zi în care la ora respectivă nu e trafic intens. Nu spun că e în regulă faptul că s-a blocat strada, dar nici nu vreau să judec.
GdS: Din ce ai spus tu eu înţeleg că pasionaţii de curse din Craiova se împart în două categorii: cei care ştiu cu adevărat ce înseamnă cursele, maşinile puternice, tuningul şi cei care îşi dau în petic călcând orbeşte pedala de acceleraţie.
Alexius: Exact! E foarte greu să faci diferenţa pentru că – de ce să nu recunoaştem? – sunt şi mulţi copii de bani gata la curse. E cu două tăişuri: unii sunt pasionaţi şi, deşi iau bani de la părinţi, îi investesc cu cap în maşini – atât în performanţă, cât şi în siguranţă, iar alţii primesc de la părinţi o maşină modificată, apoi apar brusc la curse şi în trafic, călcând orbeşte pedala de acceleraţie. Pe de altă parte, există adevăraţii pasionaţi, care poate muncesc opt-zece ore pe zi, cinci-şase zile pe săptămână, iar la finalul lunii, când trag linie, 80% din salariu s-a dus în maşină şi 20% pe o ieşire în oraş cu prietenii şi câteva haine. Pe aceştia din urmă nu o să îi vezi „alergând“ pe şosele cu vitezele vehiculate la televizor, nu te şicanează în trafic, nu te scot în afara drumului şi cu siguranţă nu o să îi vezi pe drumuri proaste. Toate astea pentru că ţin la maşinile lor şi investesc bani în ele, motiv pentru care nu îşi permit să facă ei ce ziceam mai devreme.
GdS: Cum poate o persoană neavizată sau un sponsor local să înţeleagă diferenţa între cele două categorii?
Alexius: Pe adevăraţii pasionaţi îi vezi înainte de o cursă legală astupând gropile de pe pista aeroportului astfel încât participanţii să nu distrugă suspensiile maşinilor, îi vezi organizând acţiuni caritabile – da, s-au făcut şi la noi! – sau plecând liniştiţi în coloană la ora 3.00 dimineaţa spre alt oraş sau, de ce nu, spre altă ţară, unde se desfăşoară evenimente legale, evenimente organizate la cu totul alt nivel decât la noi. Înainte era simplu, îi găseai în parcare la universitate. Erau puţini, se cunoşteau între ei, aveau toţi aceeaşi dambla. Acum, odată ce acest „fenomen“ a luat amploare, s-a dus ce era cândva. Fiecare e cu al lui. E greu să faci diferenţa. Chiar nu ştiu după ce criterii poate un om obişnuit să ne diferenţieze.
GdS: Au dreptate oamenii când învinuiesc la grămadă din moment ce şi pentru un avizat e greu de făcut diferenţa?
Alexius: Într-o oarecare măsură, au dreptate, dar, vorbind acum despre acest subiect, poate reuşim să îi facem pe oameni să înţeleagă că o mare parte din noi suntem tineri, muncim în paralel cu facultatea ca să câştigăm nişte bani pentru a ne „alimenta“ pasiunea. Nu suntem derbedei, nu suntem drogaţi, nu dăm în cap nimănui, doar iubim maşinile. E păcat că oamenii ne învinuiesc la grămadă. E păcat, fiindcă unii dintre noi investim în maşini din pasiune. Ghinionul e că nu ne-am născut în Germania, să avem un circuit la 20-50 de kilometri de casă.
GdS: O maşină modificată aflată în trafic nu înseamnă că omul de la volanul ei este un pericol?
Alexius: Evident că nu. De multe ori, la volanul unei maşini modificate se „ascund“ oameni mult prea preocupaţi de baia de ulei care s-ar putea sparge din cauza denivelărilor sau de jantele care s-ar putea îndoi în contact cu „comoara străzilor din România“, gropile!
GdS: Vrei să spui că aceia care îşi modifică maşinile sunt „uşi de biserică“?
Alexius: Păi cine mai e „uşă de biserică“ în ziua de azi!? Aş fi ipocrit să spun că noi – aici mă refer la membrii clubului şi la alţi prieteni – nu am mers la curse ilegale. Am mers, am organizat, am şi participat, atât pe pista de la aeroport, cât şi pe stradă. Însă, odată cu trecerea timpului, odată cu organizarea evenimentelor legale, am realizat că nu e tocmai OK să mergi la ilegale, fie doar ca imagine. Am început să nu mai mergem la ilegale şi, dacă simţeam nevoia să ne „dăm“, ne „descărcam“ pe pista de la aeroport, după care stăteam de poveşti cu o sticlă de Cola lângă noi, până noaptea târziu. Nu de puţine ori veneau jandarmii şi ne întrebau ce căutăm acolo. Am discutat, ne-au explicat că nu e bine să „alergăm“ maşinile pe străzi. Replica noastră a fost că tocmai de aceea ne chinuim să organizăm legale, dar e greu fără sponsori serioşi.
GdS: Câte curse legale aţi organizat în Craiova până acum?
Alexius: Asociaţia noastră a fost înfiinţată în 2004 şi până în 2007 am organizat şapte evenimente legale cu sprijinul ACR Dolj. În 2008 nu am organizat nici un eveniment din diverse motive, unul fiind acela că după ultimul am rămas cu un gust amar, oferit atât de unii dintre participanţi, cât şi de spectatori. La evenimentele legale organizate la noi vezi oameni care sar garduri, intră la curse pe sub maşini sau ocolesc un câmp de doi kilometri doar ca să nu plătească taxa de intrare de cinci-zece lei. Banii adunaţi nu acoperă cheltuielile pentru organizarea unei curse. De aceea e mai simplu să se organizeze ilegale şi e mai simplu să participi la un eveniment organizat în alt oraş.
GdS: Exceptând ACR, cine v-a mai ajutat să puneţi „fenomenul“ curselor în legalitate?
Alexius: Primăria, cu aprobări (obţinute de ACR), Jandarmeria, Poliţia Rutieră, o firmă de construcţii a unui membru de-al nostru, câteva societăţi care au oferit sponsorizări şi câţiva pasionaţi care, deşi nu erau membri ai asociaţiei noastre sportive, au pus umărul la treabă. Sunt poze la noi pe website cu băieţii cu lopeţile în mâini, nivelând intrarea pe pista de la aeroport, deci nu vorbesc din cărţi!
GdS: Presupunând că toţi „racerii“, să le spunem aşa, ar fi înscrişi în cluburi, ce beneficii le-ar aduce acest lucru lor şi oamenilor care s-au declarat deranjaţi de aspectele negative ale acestui „fenomen“?
Alexius: În primul rând, vorbim de cluburi care au un regulament foarte clar pentru membri, care au parteneriate cu alte firme, colaborări care aduc beneficii membrilor, şi nu de cluburi apărute peste noapte în spatele blocului. În general, fiecare club are reguli de acceptare a noilor membri. Noi avem o perioadă de probă în care nou-venitul se cunoaşte cu ceilalţi membri, după care se supune la vot. Dacă primeşte toate voturile colegilor, este acceptat. După ce este acceptat, trebuie să se supună regulamentului de care vorbeam mai devreme, să aibă măcar intenţia de a investi într-o maşină, să ajute la organizarea evenimentelor şi să plătească o cotizaţie lunară. Din banii strânşi se plătesc materialele promoţionale şi se întreţine website-ul. Din punctul meu de vedere, cel mai important e că atunci când vrei să faci un lucru necugetat e cineva care să te tragă de mânecă, atunci când participi la o cursă legală e cineva care să te încurajeze şi să te felicite la final, când cobori de pe podium. Avantajele sunt destul de multe: eşti membru al unei asociaţii, înveţi să te supui unui regulament, înveţi să te integrezi într-un colectiv şi participi la diverse acţiuni, la discuţii pe teme auto din care chiar ai ce să înveţi.
Primul eveniment legal în 2009
Clubul Downtown Street Racing din Craiova intenţionează să organizeze la începutul lunii martie primul eveniment legal din acest an, o cursă de acceleraţie pe o distanţă de 400 de metri, desfăşurată în afara oraşului, pe o porţiune de drum asfaltat de curând dintre localităţile Calopăr şi Gura Văii. Participanţii din provincie se pot înscrie la eveniment, organizat cu sprijinul Automobil Clubul Român (ACR) Dolj, al Poliţiei Rutiere, al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi (IJJ) , în ziua concursului, taxa de participare fiind de 50 de lei. Se preconizează că intrarea va fi gratuită pentru public. „Maşinile înscrise în concurs vor fi împărţite pe categorii, în funcţie de puterea motoarelor, dar sunt multe aspecte care nu au fost stabilite deocamdată. Dorinţa noastră este să se organizeze cât mai multe curse legale şi, în timp, poate se va renunţa la cele ilegale în Craiova“, a declarat Alex, membru Downtown Street Racing.
Poliţia Rutieră, deschisă la discuţii
Biroul Poliţiei Rutiere Craiova şi-a declarat sprijinul pentru găsirea unei soluţii de comun acord cu reprezentanţii cluburilor din Craiova, prin care să se elimine cursele ilegale organizate pe raza municipiului. Emil Zuican, şeful Poliţiei Rutiere craiovene, i-a invitat pe aceştia la „masa verde“ pentru a stabili o formă legală de organizare a unor evenimente care să nu afecteze siguranţa desfăşurării traficului rutier. „Nu rezolvăm nimic dacă îi hăituim. Eu sunt dispus să stăm de vorbă şi să găsim o soluţie. E adevărat că nici un «raliist» nu a provocat vreun accident ori, dacă au fost cazuri, acestea au fost extrem de rare, dar nici nu îi putem lăsa să facă pe străzi curse. Fiecare om are pasiunea lui. Unuia îi place vânătoarea sau pescuitul. Lor le plac maşinile. Bine ar fi să găsim un loc unde se pot desfăşura liniştiţi, departe de trafic“, a declarat Zuican.
„Nu poţi opri cursele“
GdS a solicitat punctul de vedere al unui psiholog asupra „fenomenului“ curselor ilegale de maşini în Craiova, în urma impactului pe care l-a avut articolul publicat în urmă cu o săptămână. „Este vorba de spiritul de competiţie, un lucru bun fără de care nu ar fi existat progres în nici un domeniu, şi de senzaţia provocată de adrenalină în timpul unor astfel de manifestări, lucru care face parte din biologicul nostru. Nu ai cum să opreşti cursele de maşini, acestea corespund instinctelor primare ale omului. Ceea ce lipseşte este cadrul de desfăşurare normală, în condiţii de siguranţă. Nu ne putem lupta cu spiritul de competiţie şi emoţiile induse de adrenalină, ca impulsuri interioare fundamentale ale omului, ci pentru stabilirea unor condiţii în care persoanele ce participă la astfel de evenimente să se manifeste în condiţii de siguranţă“, a explicat psiholog Gina Chiriac.
