Moaştele Sfântului Pantelimon au fost aduse la Târgu Jiu încă de duminică, iar ieri la prânz sute de credincioşi au participat la slujba oficiată de Mitropolitul Olteniei şi s-au înghesuit să le atingă.
Sute de credincioşi din Târgu Jiu s-au înghesuit pentru a atinge moaştele Sfântului Pantelimon la Biserica Spitalului 700 din Târgu Jiu. Mulţi oameni au avut la ei hainele celor dragi, fotografii ale rudelor plecate departe, şerveţele sau batiste, pâine sau orez, pentru a le atinge de sfintele moaşte. „Fac bine la casa omului, ne aduc sănătate şi ne vor feri de rele şi de greutăţi“, a spus Maria Ion din Târgu Jiu.
Şi Loredana Ionescu crede că este bine să atingi moaştele cu lucrurile de acasă: „Am adus hainele copilului meu, să fie sănătos, şi poza soţului. Aşa m-a învăţat mama mea, crescută la ţară“, a explicat femeia de 35 de ani. „Este greu cu această criză. Venind la moaşte, m-am rugat să-mi ajute Dumnezeu familia să trecem peste greutăţi“, a declarat Mioara Ghiţu, tot din Târgu Jiu.
Slujba a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, şi de Arhiepiscopul Tomisului, care au fost asaltaţi de mulţimea de credincioşi la ieşirea din biserică. Oamenii au ţinut neapărat să primească binecuvântarea Mitropolitului Olteniei.
Poliţia Comunitară a păzit moaştele
Aproximativ zece agenţi ai Poliţiei Comunitare au asigurat paza şi ordinea la Biserica Spitalului 700 din Târgu Jiu. Mitropolitul Olteniei a participat şi la slujba de hirotonire a noului preot de la acest sfânt locaş. „Avem opt agenţi şi vor veni şi alţii. Oamenii se înghesuie şi încercăm să păstrăm ordinea şi disciplina. De duminică seară a fost foarte multă lume la moaşte. Aşa cere tradiţia creştinească. Le-am atins şi eu, poartă noroc, este bine pentru sănătate. Nu au avut loc evenimente nepl
Sfântul Pantelimon, marele tămăduitor
Sfântul Mucenic Pantelimon s-a născut pe vremea împăratului roman Maximian (235 – 238), când creştinii erau persecutaţi. A fost iniţiat la o vârstă destul de fragedă în vindecări trupeşti. La Nicomidia a aflat că există şi tămăduitori de suflete, mari înţelepţi şi duhovnici, şi a dorit să-l cunoască pe marele tămăduitor, preotul Ermolae. De la acesta a învăţat că trebuie să aibă credinţă când vindecă. Partea a doua a vieţii sale a fost caracterizată prin trăirea intensă a credinţei şi punerea în interesul tuturor a darului vindecării şi tămăduirii minunate.
