14 persoane din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova au ajuns ieri în atelierul de lucru al unei firme de termopan, aceasta fiind una dintre posibilele oportunităţi de angajare după încheierea perioadei de detenţie.
Ploua mărunt când, spre orele prânzului, din microbuzul Penitenciarului au coborât, sub ochii supraveghetorilor, 14 bărbaţi cu vârste diferite. Pentru fiecare dintre ei se apropie momentul eliberării: o casă, o slujbă, o viaţă reluată sau… luată de la capăt. Varianta lucrului într-o firmă care se ocupă cu montarea geamurilor este una dintre opţiuni, ca şi munca în domeniul construcţiilor. „În principiu, da, vor exista reticenţe din partea angajatorilor de a recruta oameni care au trecut prin penitenciare, dar lucrul cel mai important e ca aceştia să-şi vadă de treabă şi să-şi îndeplinească sarcinile, adică să fie serioşi", a precizat Marin Badea, şef de atelier. Pe de altă parte, experienţa de până acum arată că există şi administratori de firme care nu refuză mâna de lucru, indiferent de trecutul candidaţilor. „Acţiunile de acest gen au scopul de a informa comunitatea despre realităţile mediului penitenciar şi nevoia de sprijin a foştilor condamnaţi de a se reintegra în societate. Grupul vizitator a fost format din persoane private de libertate din regimurile deschis şi semideschis care mai au puţin timp până la punerea în libertate şi care pe perioada executării pedepsei s-au implicat în programele de formare profesională organizate în cadrul Penitenciarului", a declarat Daniel Barbu, purtătorul de cuvânt al instituţiei.
„Treaba e să cunoşti meserie“
Grupul celor 14 bărbaţi s-a deplasat încet printre mesele pline de geamuri, cadre şi aparate care taie sticla. Unii păreau interesaţi, alţii – curioşi, alţii – doar recunoscători. Câţiva priveau cu reticenţă tot procedeul, ştiind din start că nu vor mai ajunge aici. Radu a lucrat în viaţa civilă într-o fabrică de termopane, în Germania: „Asta se-ntâmpla cu vreo 16 ani în urmă. Muncesc serios nemţii. Şefu’ meu m-a pus să dau jos o fereastră de 14 ori. Voia să vadă câtă calmitate am. Şi de-a doua zi m-a lăsat să lucrez singur". Lazăr, un coleg de-al său de 30 de ani, voia să ştie dacă, în cazul maşinăriilor complexe, este nevoie de specializare şi cine suportă costurile. „Avem angajaţi care au fost la cursuri de specializare, pe cheltuiala firmei. Indiferent cât de priceput eşti, mereu e nevoie să ştii mai mult", l-a lămurit şeful de atelier. „Se naşte omul, nu ştie nimic şi când moare tot nimic nu ştie", a adăugat, filosofic, Radu. Salariile aici sunt în funcţie de „cum te descurci. Treaba e să cunoşti meserie. Un începător poate pleca de la 800-900 de lei", a precizat reprezentantul societăţii. „Adică totul e în funcţie de transpiraţie", a încheiat Radu.
