În localitatea Costeşti din Vâlcea, o clădire care stă să cadă e mărturia faptului că în zonă a existat cândva o bază de tratament. Localnicii folosesc apa izvoarelor care conţin sulf şi iod ca să albească rufele.
La începutul anilor ’30, membrii familiei Sacerdoţeanu au construit în Costeşti un stabiliment care exploata potenţialul izvoarelor bogate în sulf şi iod. La început, complexul balnear avea căzi din lemn şi era folosit numai de rudele şi prietenii familiei. Suprafaţa pe care se întindeau băile era de peste 300 de metri pătraţi, la care se adăuga şi un parc ce aparţinea familiei. Venelon Sacerdoţeanu a hotărât să extindă locul de tratament. În 1948, odată cu venirea comuniştilor la putere, băile sulfuroase au fost naţionalizate. În 1970 au fost preluate în administrare de Sfatul Popular al comunei Costeşti. Acest lucru a dus la îmbunătăţirea condiţiilor din baza de tratament, băile cu sulf şi iod intrând astfel în circuitul balnear existent la vremea aceea. Cei mai fideli clienţi ai stabilimentului erau colectiviştii. Localnicii din Costeşti povestesc că oamenii care lucrau la CAP beneficiau de aceleaşi îngrijiri ca la Băile Govora. Baza de tratament avea şi posibilităţi de cazare, putând adăposti aproximativ 50 de persoane.
Băile, lăsate de izbelişte
Conţinutul izvoarelor bogate în sulf şi iod a făcut ca, în perioada 1975-1980, localitatea să devină din ce în ce mai cunoscută, izvoarele minerale de la Costeşti fiind considerate cel puţin la fel de bune ca apele din Băile Govora. „Mulţi pacienţi au spus că la Costeşti tratamentul era mai bun decât cel de la Govora, iar conţinutul în iod şi sulf al apelor era foarte ridicat. Unii bolnavi au venit la tratament în cărucioare şi au părăsit Costeştiul pe picioarele lor“, a spus Ion Stoican, primarul comunei Costeşti. Între 1980 şi 1989, băile au funcţionat sub administrarea Consiliului Popular. Treptat, odată cu schimbarea primarilor, interesul pentru păstrarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de cazare şi tratament a scăzut, iar stabilimentul a început să se deterioreze.
După 1990, vechii proprietari ai băilor le-au revendicat şi au sperat că vor putea să atragă o sursă de finanţare externă ca să renoveze obiectivul. „Din păcate, clădirea nu a mai prezentat interes pentru investitori. Ideea de a pune pe picioare afacerea a fost abandonată. Odată cu trecerea timpului, complexul balnear s-a deteriorat“, a povestit edilul. În zonă au venit două grupuri de investitori, unul din Israel şi altul din Belgia, dar aceştia au renunţat. „Proprietarii au vândut complexul unei persoane din Bucureşti şi s-a ales praful de tot. Azi, poate fi repus în funcţiune doar de un investitor cu foarte mulţi bani. Am captat şi noi izvoarele ca să ia oamenii apă“, precizează Ion Stoican. Băile au ajuns în paragină şi din cauza unor localnici care au furat şi au spart tot ce au putut.
Zeci de oameni care cunosc valoarea izvoarelor iau apa făcătoare de minuni cu bidoanele de la „Petrorian“. În acelaşi timp, localnicii o folosesc la spălat ori la gătit. „Oamenii spală rufele cu această apă pentru că sulful le albeşte foarte bine. Apa de izvor o folosesc şi la gătit“, a povestit Mihaela Măgureanu, localnică.
