http:http://www.youtube.com/watch?v=JvMAE-gyV9E
În pragul alegerilor parlamentare, prefectul de Dolj, Silviu Dumitru, a crezut că poate să se disculpe în faţa presei pentru aplicarea haotică a legilor fondului funciar în cazul staţiunilor de cercetare agricolă vecine Craiovei. Intenţia nu i-a reuşit, pentru că Eugen Marinescu, „tăticul“ aplicării acestor legi, i-a luat faţa pierzându-se în explicaţii hilare despre litera şi spiritul legii.
Sătul să tot fie luat în tărbacă şi obosit de câte a adunat în cârcă, prefectul Silviu Dumitru a simţit nevoia unor clarificări legate de mersul naţiunii către legile fondului funciar. Şi-a adunat „suflerii“ de la Direcţia juridică şi i-a pus să găsească temeiul legal în baza căruia a ras două staţiuni de cercetare agricolă: cea de la Banu Mărăcine şi cea de la Şimnic. Rezultatul a fost spectaculos! Eugen Marinescu, directorul Direcţiei juridice a Prefecturii Dolj, a susţinut cu tărie că hotărârile comisiei judeţene prin care cele două staţiuni au fost practic desfiinţate prin preluarea a mai mult de 1.000 ha de teren pentru localităţile Şimnicu de Sus şi Gherceşti au respectat toate prevederile legale în vigoare. Faptul că Staţiunea de la Şimnic a cerut în instanţă nulitatea respectivei hotărâri a comisiei nu are nici un fel de importanţă pentru juristul-şef, preocupat mai mult de promovarea propriilor studii superioare decât de respectarea legalităţii. Practic, Marinescu a susţinut că un act administrativ căruia i s-a cerut nulitatea în justiţie nu se suspendă până la pronunţarea instanţei. „Instanţa s-a pronunţat şi a respins acţiunea introdusă de Staţiunea Şimnic. Aşa că noi, comisia, am avut dreptate“, a spus „ilustrul“ jurist.
Ori nu ştie, ori face pe prostul!
Ce n-a spus Marinescu este că, deşi instanţa a respins cererea staţiunii de a obţine o ordonanţă prezidenţială prin care speră să stopeze preluarea terenurilor, a rămas să se judece acţiunea prin care s-a cerut nulitatea hotărârii comisiei judeţene. Pe rolul instanţelor au fost introduse două acţiuni şi pronunţare există numai pentru una. Practic, fondul problemei, cererea de nulitate a unui act administrativ, nu a fost soluţionată nici până acum. Când s-a lămurit ce procese are pe rol, Marinescu a dat-o la întors invocând art. 53 din Legea nr. 18/1991, care se referă la cu totul alte situaţii decât acelea în care se cere nulitatea unui act administrativ. Articolul se referă la situaţia în care o persoană a făcut contestaţie la hotărârea comisiei judeţene pentru că nu a fost mulţumită de rezultat şi, dacă nici rezultatul contestării nu o mulţumeşte, aceasta se poate adresa instanţei de judecată. Articolul 57 din aceeaşi lege spune: „Plângerea formulată potrivit art. 53-56 suspendă executarea“. Adevărat, numai că Staţiunea Şimnic nu şi-a întemeiat cererea de nulitate act administrativ pe prevederile art. 53, ci pe alte articole din HG nr. 890/2005. De fapt, Marinescu a fluturat în faţa ziariştilor convocaţi de prefect articole din legi care nu aveau nici o legătură cu realitatea în discuţie, crezând că soliditatea cunoştinţelor juridice i se poate recunoaşte în funcţie de câte articole din legi xeroxează!
Concesie păguboasă
Dacă şeful juriştilor din prefectură şi-ar fi înfrânt orgoliul şi ar fi întrebat orice judecător din această ţară despre condiţiile suspendării unui act administrativ căruia i s-a cerut nulitatea, ar fi aflat ceea ce ziariştii, care au pus această întrebare, au aflat şi au scris cu multe luni în urmă. Argumentul forte al echipei de la cârma fondului funciar doljean a fost o notă semnată de Mama Omida a justiţiei române, fostul ministru Tudor Chiuariu, figură de tristă amintire pe care chiar şeful lui de partid l-a dat afară din guvern. Halal argument! Ca o concesie făcută presei locale, „duetul“ Dumitru-Marinescu a recunoscut că, „la semnalele lansate de presă, au fost descoperite şi rectificate două-trei greşeli“. Una dintre ele îl are ca protagonist pe Cristian Geantă, din Şimnicu de Sus. Despre acesta, Marinescu susţinea cu tărie că are dreptul la reconstituire chiar dacă nu a avut rol în registrul agricol de dinainte de colectivizare, numai pentru faptul că a cumpărat teren cu antecontract de vânzare-cumpărare! Măi să fie ! Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să plece!
