Curăţenie cu deţinuţi la căminul de bătrâni

Zece persoane private de libertate de la Penitenciarul Pelendava au făcut ieri-dimineaţă curăţenie de toamnă în curtea căminului de bătrâni. Totul, în schimbul câtorva ore de libertate.

Cum şi-au terminat micul dejun, zece băieţi, voioşi şi cu chef de muncă, au urcat ieri-dimineaţă într-un microbuz şi au părăsit pentru câteva ore Penitenciarul Pelendava. Destinaţia a fost stabilită: Căminul de bătrâni din Craiova, de pe strada Tabaci. Echipaţi în haine de lucru, înarmaţi cu uneltele potrivite – mături, sape, greble şi lopeţi – şi însoţiţi de un singur angajat al serviciului de pază, tinerii au luat pe dată în primire obiectivul: curtea căminului, cu tot cu spaţii verzi şi alei. Cât ai clipi, douăzeci de braţe pricepute – şi deprinse cu muncile agricole graţie activităţilor prestate în grădinile penitenciarului – au trecut la treabă: măturat, săpat în jurul copacilor şi strâns frunzele uscate şi gunoaiele aruncate la întâmplare, pe toată întinderea curţii. Cu toată voia bună care i-a însoţit pe tot parcursul activităţii, deţinuţii nu şi-au putut stăpâni totuşi privirile triste aruncate, pe furiş, bătrânilor rânduiţi cuminţi pe bănci.

„E trist că au ajuns aici… Nu mai au pe nimeni sau copiii i-au uitat şi n-au avut ce face decât să vină aici. Sunt mulţi bătrâni aici şi e nevoie să-i ajute cineva sau măcar să le «aranjeze» puţin peisajul“, părea că înţelege Florin Curtea, un tinerel de 26 de ani, arestat în 2004, în urma unui furt, şi transferat la Pelendava doar de două luni. Cu 90 de zile înainte de liberare, tânărul deţinut nu ratează nici o zi de muncă: întâi, pentru că în felul acesta „câştigă“ zile de libertate şi câţiva bănuţi, apoi, pentru că deprinde muncile care mai târziu îi vor fi de folos în viaţă. „Îmi place să lucrez la fermă. Este şi o mare diferenţă: înainte, la Maximă Siguranţă, pe Alecsandri, nu mă scoteau la muncă, aşa că aveam mai puţină libertate. Totuşi, m-am ales cu ceva şi acolo: am terminat clasa întâi. Aici, la Plendava, am fost la cules porumbul, dar şi la cules de struguri! Din când în când ne mai scot şi în oraş, cum a fost astăzi, să dăm o mână de ajutor unde este nevoie. De ce să nu o facem, dacă putem?!“, continuă el.

Alături, un băiat pirpiriu şi blond sub fesul negru zâmbea aprobator, în timp ce strângea cu grebla un morman de frunze ofilite: „Nu ne dăm înapoi de la muncă. E mai bine decât să stăm închişi şi să ne uităm la pereţi. Acum, depinde şi de vreme, că ieşim afară numai dacă e bună… Sper să nu se strice prea curând. Cu cât muncesc aici, la bătrâni, şi la fermă, trag nădejde să-mi scot destule zile câştig şi să ies până la Anul Nou“.

„Mai vedem şi noi tinereţe…“

Pe băncuţe, obosiţi şi reumatici, bătrânii îi urmăreau cu privirea pe tinerii de la penitenciar. Din când în când oftau şi-şi ştergeau cu un colţ de batistă lacrimile adunate în colţul ochilor.

„Of, mamă, ce tineri sunt şi de ce necaz au dat!… Dar lasă, că munca le face bine, mai uită şi ei de probleme. Uite la noi, dacă nu mai putem face nimic, ne-am ofilit de tot, stăm şi ne uităm la ziua de mâine…“, şoptea în basma Gheorghiţa Clenciu, de 70 de ani. Lângă ea s-a aşezat şi Marin Calotă, ceva mai în vârstă şi, desigur, mai emotiv: „Păcat de ei că a trebuit să se lovească de viaţă aşa devreme! Dar le face bine să mai iasă în lume. Eh, nu la bătrâni ca noi, dar dacă aici s-a putut? Nouă ne pare bine, că mai vedem şi noi tinereţe prin curtea asta…“.

Aproape de prânz, tinerii privaţi de libertate au sfârşit curăţenia. Oriunde te uitai, domnea o ordine desăvârşită, spre satisfacţia bătrâneilor care puteau să se plimbe acum în voie şi în papuci pe aleile inundate până mai ieri de covoare de frunze uscate. Cu uneltele strânse sub braţ şi ştergându-şi sudoarea frunţii cu dosul palmei, băieţii s-au încolonat cuminţi şi au urcat în microbuzul care urma să-i ducă înapoi la penitenciar. Strivind un chiştoc cu vârful bocancului, şi mai aruncând o privire umbrită de tristeţe spre bătrâni, Florin Dudea nu şi-a putut ascunde gândurile: „De azi în două săptămâni ies. Mă duc acasă, la mine, la Calafat, şi o să am grijă cum îmi cresc fata… Are 14 ani… Şi-o să am grijă, ca atunci când o să fie mare să nu mă aducă aici, la căminul de bătrâni…“.

Activităţi de reinserţie socială

Acţiunea organizată de Penitenciarul Plendava la Căminul de bătrâni din Craiova a fost prima de acest fel, de până acum.

„Prin intermediul acestei activităţi, persoanele private de libertate vin în sprijinul administraţiei căminului şi implicit al comunităţii, punând accent pe necesitatea responsabilizării implicării sociale în activităţi de protecţie a mediului înconjurător şi a naturii. De asemenea, prin astfel de activităţi se doreşte pregătirea reinserţiei sociale a persoanelor private de libertate şi dezvoltarea abilităţilor lor sociale. Astfel de activităţi vor continua şi la alte locaţii din Craiova, spitale sau locaşuri de cult“, a declarat Leonard Voicilă, purtător de cuvânt al Penitenciarului Pelendava Craiova.