Ştefan Popa Popa’s, „regele caricaturii“, primit cu căldură şi entuziasm în Craiova, spune că, în timp ce Le Monde i-a catalogat ultimul album drept genial, o anumită gaşcă concurentă încă îl contestă.
– Ieri la Slatina, astăzi la Craiova, cu alte cuvinte, tot pe drumuri oltene v-aţi „caricaturizat“! Cum aţi fost primit în Oltenia?
– Între cele două oraşe oltene în care am fost invitat, Slatina (Festivalul „Oltenii şi restul lumii“ – n.r.) şi Craiova, am făcut un drum şi la Deva, iar vineri (ieri – n.r.) ajung din nou la Deva. După acest periplu, dau o fugă la Dresda, Bruxelles, Nurnberg. Sunt, într-adevăr, pe drumuri. Opera mea este căutată, nu refuz invitaţiile, dar ceea ce mi s-a întâmplat astăzi (joi- n.r.) m-a pus la pământ. Sunt, după cum vedeţi, foarte obosit, îmi pare rău pentru oamenii care au venit la Muzeul de Artă din Craiova că n-am mai avut starea de a-i şi portretiza aşa cum făcut-o cu alte prilejuri. Sunt foarte obosit… Ei nu au nici o vină, m-au aşteptat multe ore, aveam întâlniri programate şi cu presa din Craiova, dar n-am putut să ajung la timp.
Am fost primit cu interes şi căldură în Oltenia
– Aţi spus că v-a distrus drumul de la Timişoara la Craiova…
– Este inuman ce se întâmplă cu infrastructura drumurilor în ţara noastră! Trebuia să ajung în Craiova înainte de ora 15.00, dar am făcut cu maşina, de la Timişoara până aici, opt ore şi jumătate!
– Revin cu întrebarea: cum aţi fost primit în Oltenia?
– N-aţi văzut atmosfera de aici, de la Muzeul de Artă din Bănie? Am fost primit foarte bine. Întotdeauna am fost primit cu interes şi căldură în Oltenia, lume multă şi bună, oficialităţi locale. Şi asta spune multe. Totul a fost OK. Atâta timp cât gaşca de concurenţă lipseşte, mă simt foarte bine.
– Cine sunt şi ce mai vrea aşa-zisa concurenţă?
– Nu ştiu ce vor, dar, când apar, îmi vine scârbă. Şi mă transform în bătător! Ei n-au cum să ajungă la nivelul meu în veci, dar mă contestă, că aşa s-au obişnuit, aşa le este unora în fire.
– Totuşi, cine sunt pigmeii?
– De la noi, de la „ţară“, adică de la Bucureşti şi chiar de la Timişoara, acolo unde locuiesc şi lucrez.
„Desenele mele ocolesc globul pământesc pe la Ecuator de câteva ori“
– Ultima dumneavoastră ispravă artistică este impresionantul album de „summit“, peste 2.000 de caricaturi realizate la Summit-ul NATO de la Bucureşti 2008, unde i-aţi „pozat“ pe greii lumii. Cum a fost receptat acest album?
– I-am avut în faţa mea pe cei mai importanţi oameni ai lumii. Fiind caricaturist oficial al summit-urilor NATO, sunt foarte familiarizat cu greii lumii. Dacă aş aduna şefii de state pe care i-au avut în faţă Ceauşescu, Iliescu şi Băsescu, ei nu au avut atâţia câţi am avut eu privilegiul să cunosc şi să portretizez. Cum a fost receptat albumul? E suficient şi relevant să vă reamintesc ceea ce a scris Le Monde despre el, „genial“. Mi se pare unic deoarece nu cred că mai există artist care să fi avut în faţă atâţia grei ai lumii. Un critic francez a spus că toate desenele mele, puse cap la cap, ocolesc globul pământesc pe la Ecuator de câteva ori!
– Aţi ţinut o evidenţă a oamenilor importanţi ai lumii pe care i-aţi portretizat?
– 109 şefi de state, 240 de şefi de guverne, câţiva regi şi chiar câţiva, mă rog, dictatori. Eu l-am catalogat şi pe Hugo Chavez printre dictatori. Un portret de-al meu a ajuns la Hugo Chavez, aşa cum şi pe biroul lui Saddam Hussein, când a fost arestat, s-a aflat un portret semnat de mine. În alt interviu publicat în Gazeta de Sud am povestit ce s-a întâmplat, respectiv cum a ajuns portretul lui Saddam pe biroul acestuia din Irak. I l-am trimis prin ambasadorul Irakului la Bucureşti.
„Gabriel Bratu – MIB este un exemplu de marcă pentru caricatura românească“
– În atelierul dumneavoastră de la Timişoara am văzut multe picturi semnate de Ştefan Popa Popa’S. Pe când o expoziţie de pictură?
– Nu o voi face în România.
– De ce?
– N-aţi înţeles? Dacă ai mei de acasă, cei de la Timişoara, nu mă acceptă nici ca artist, cum să mă accepte ca pictor?!
– Tot mai există invidie?
– Păi, s-a aflat că eu vând într-o oră ceea ce ei vând într-un an! E greu să suporţi aşa ceva.
– Ce-i uraţi prietenului dumneavoastră, sărbătoritul de astăzi, Gabriel Bratu – MIB, la cei 60 de ani de caricatură?
– Gabi este un exemplu de marcă nu numai pentru caricatura oltenească, ci şi pentru cea din România. Să-i dea Dumnezeu sănătate, că asta-i cea mai de preţ!
