Unul dintre „sporturile“ cu care se ocupă zilnic mai toţi băieţii din Craiova este agăţatul. Nu contează că te grăbeşti să ajungi undeva şi ultimul lucru pe care ţi-l doreşti este să-ţi taie calea un tip sau că ai avut o zi proastă şi n-ai chef să te mai hărţuiască vreun fustangiu. Don Juanii noştri olteni sunt puşi pe treabă. Majoritatea nici măcar nu fac efortul de a-şi îmbunătăţi replicile sau de a da vreun semn de originalitate. Este adevărat că România abundă de fete frumoase, dar mai încercaţi, măi dragilor, şi altă replică în afară de: „Ce frumoasă eşti!“ sau, în varianta lansată de academia cocalară, „Ce frumoasă eşti, să moară mama!“. De ce ar muri mama lui că sunt eu frumoasă, asta n-am înţeles-o. „Să moară mama dacă nu ieşi cu mine la un suc!“, mai are însă noimă. Dacă respectivul te-a zărit din timp şi a apucat să te analizeze mai bine, o să auzi invariabil clasicul: „Ce mănânci de eşti aşa bună?“, „Mult praz, să nu-mi trădez plaiurile, şi cum tot sunt aşa bună… la suflet, mă abţin să mai răspund la întrebarea asta“. Şi ca să nu credem că băieţii vor numai un singur lucru, ci caută o relaţie bazată pe comunicare şi înţelegere, mai răsună din când în când câte un: „Bună, bună“ (tradus, probabil: Bună, eşti bună!, altfel nu-mi explic repetiţia), „nu vorbeşti cu mine?“. Pentru aceştia din urmă e bine să ai tot timpul la îndemână cartea de vizită a unui psiholog.
Dacă munceai, filozof rămâneai
Pentru că nu toţi băieţii au curajul să te abordeze cu vreo replică ingenioasă (precum cele de mai sus), mulţi apelează la limbajul trupului. Unii te fixează cu privirea astfel încât începi să crezi că ai ceva pe faţă sau că ţi-a curs rimelul. Alţii, în schimb, îşi arată intenţiile din prima şi îţi trimit câte o bezea care se doreşte a fi ispititoare. Printre cei care au rămas din punct de vedere intelectual la nivelul şcolii generale se numără aceia care se îmbrâncesc unul pe altul fix în direcţia ta, de parcă ai mai ieşi cu ei în condiţiile în care ţi-ai rupe vreo mână sau vreun picior. Dacă însă îţi blochează drumul şi tu insişti să-ţi urmezi traseul, brusc îşi schimbă şi ei direcţia de mers, pentru că, se pare, eşti singura persoană de pe trotuar care le poate răspunde la întrebarea: „Ai un ceas?“Există, din păcate, şi polul opus, al tupeiştilor, care nu se mulţumesc să privească. Ei trebuie să acţioneze, să simtă la propriu cât de bună eşti şi aşa, din când în când, te mai trezeşti cu vreo mână în locuri nepermise, de cele mai multe ori în zona posteriorului. Dacă încadrarea în spaţiu nu le permite; „din păcate“ să ajungă la tine, îţi pot descrie în detaliu scene rupte din filmele porno în faţa întregii străzi: „Muncitorii sunt cei mai nesimţiţi şi au cele mai perverse replici. În loc să muncească, se iau mereu de fete. Eu nu îi mai suport!“ spune, indignată, Flori.
Vrăjeala înseamnă diplomaţie, iar sinceritatea, beţie
Există totuşi locuri în care mergem să fim agăţate. Aici se încadrează barurile şi cluburile. „Când ies undeva să dansez, mereu mă agaţă cel puţin un tip. Totul începe cu priviri insistente, apoi un dans, şi după mă decid dacă vreau să-i dau numărul de telefon sau să ies cu el. Unii mai trimit şi băuturi. A trimis odată un tip o sticlă de şampanie la masa mea. Am băut-o împreună cu prietenele şi după am plecat. Nici nu l-am salutat“, îşi aminteşte, râzând, Mădălina.Dar când atmosfera se încinge, e aproape dimineaţă şi s-au consumat deja prea multe băuturi alcoolice, agăţatul ia cele mai sincere forme. Băieţii nu te mai vrăjesc, ci îţi spun pe faţă ce părere au despre tine, aşa cum i s-a întâmplat Alinei: „Era vreo trei noaptea şi deja obosisem să dansez. Stăteam jos şi, la un moment dat, vine un tip beat mort la mine care îmi zice: «Ştii, mie chiar îmi place de tine. Nu eşti ca alea de înjură foarte urât şi nici măcar nu puţi!»“. Păi vedeţi, aşa se începe o relaţie serioasă, bazată pe sinceritate.
Ce zic ei
Agăţatul nu este totuşi atât de uşor cum credem noi. Să descoperi o replică amuzantă şi cât de cât inteligentă fără să o fi luat de pe net e chiar greu. Unii băieţi păstrează însă cu încăpăţânare o singură replică, fie pentru că le-a intrat în reflex să o folosească, ori datorită caracterului său revelator: „Eu folosesc mereu replica: «I must be in heaven cause I’m seeing angels». Nu o traduc, fiindcă aşa îmi dau seama dacă o fată nu e tută. Dacă râde, înseamnă că are o oarecare judecată“, spune Andrei. Alţii mai mult se antrenează, pentru ca în momentul în care vor întâlni o fată de care, într-adevăr, le place, să nu dea greş: „Agăţatul pe stradă e cel mai greu şi obţii cele mai multe refuzuri dacă îl practici frecvent, ca mine. Ca să îţi reuşească, trebuie să ai un zâmbet mortal şi să creezi bună dispoziţie. Eu, de regulă, cer indicaţii legate de zona în care mă aflu. De exemplu, eram în Craioviţa când am văzut o fată care mi-a plăcut şi am întrebat-o unde se află un bloc din apropiere. După ce mi-a explicat, i-am zis că totuşi nu mă descurc şi am rugat-o să-mi arate. A acceptat şi pe drum i-am făcut câteva complimente. I-am spus că-mi aminteşte de un model celebru şi după câteva vrăjeli mi-a dat numărul de telefon. De regulă însă, nu le sun pe fetele pe care le agăţ aşa. Obţin cel mult un sărut sau două pe moment, iar după nu mai fac nimic“, mărturiseşte Mihai.Nu toţi băieţii sunt buni sportivi în sfera agăţatului. Unii se blochează când văd o fată care le place foarte mult: „Eu nu ştiu să agăţ. Am replici foarte proaste. M-am dus odată la o fată de care îmi plăcea şi am rugat-o să-mi spună şi mie ce vârstă are, să văd dacă o să câştig pariul pe care l-am făcut cu prietenii. Nu a reacţionat tocmai bine. Uneori însă mi-a reuşit, iar fata în cauză mi-a zis că mai bine o fixam în continuare cu privirea, că venea ea la mine decât să-i spun aşa o replică“, recunoaşte Adi.
