Nebunie în prima săptămână de facultate. Cursurile sunt în regim part-time, cazările în cămine nu sunt gata la timp, iar secretariatele sunt veşnic pline de studenţi care vor cât mai multe adeverinţe.
Încă din a doua zi de şcoală, „bobocii“ vin la facultate, mustraţi de conştiinţa vremurilor din liceu, unde nu treceau cu săptămânile. Vorba aia, poate aici nu mai merge cu „doamna am uitat caietu’ acasă“ sau „ştiţi, nu mi-a sunat ceasul“. „M-am trezit în a doua zi de şcoală de la 7.00, ca să vin la curs. Nu a venit nimeni. Am stat ca proştii să aşteptăm“, spune Mihnea, student în anul I la ISE. Minirevolta studenţilor este percepută de cei mai mari ca o „tâmpenie“, după cum spune Alina, studentă în anul II la Drept: „Nu înţeleg de ce se plâng cei de anul I. Cred că sunt prea doritori să îşi înceapă cariera de studenţi“. Văd ei după aceea cum e cu restanţele.
Studenţie, studenţie…
Pentru studenţii de anul I, facultatea este maxima învăţăturii. Dacă la liceu prietenia (urmată de beţiile împreună) era prioritară, începuturile la facultate parcă sunt cele mai grele. Nimeni nu te bagă în seamă, sunt sute de săli, toţi te lovesc şi nimeni nu ştie să te ghideze. Dacă eşti puţin mai retras, acolo vei rămâne pentru tot restul facultăţii, al masterului şi mai târziu al doctoratului (că, deh… se poate să nu fii şi tu doctor conferenţiar?). Organizaţiile studenţeşti şi
cursurile opţionale te asaltează oriunde ai merge. Una dintre cele mai cunoscute este AIESEC, o platforma internaţională pentru tinerii cu idei de proiecte. O astfel de activitate îţi poate lua şi opt ore din zi, dar, dacă alegi să figurezi doar cu numele, atunci poţi să stai în jur de două-trei ore. Nu prea contează… oricum e mult mai plăcut decât să stai la cursuri, unde citeşti plictisit ziarul. O altă problemă sunt adeverinţele. Pentru ce îţi trebuie? Simplu… pentru tot. Dacă eşti student, dacă eşti la baie, dacă vrei la un curs sau pur şi simplu dacă ai nevoie de o facilitate. Adeverinţele trebuie pentru absolut orice, ele sunt ca un permis de liberă trecere prin anii de studenţie.
Cazarea… cât e cazarea?
La partea cu aranjatul cazării (pentru cei din provincie) lucrurile se complică. Majoritatea studenţilor nu prind loc la cămin sau, dacă îl prind, condiţiile de acolo sunt certate în mod sigur cu bunul-simţ. Prin urmare, chiriile la apartamente au crescut surprinzător în perioada aceasta a anului (mai pune la socoteală şi criza economică şi asta e!). „M-am mutat cu o prietenă într-un apartament cu două camere. Este mult mai bine decât la cămin şi plătim 200 de euro. Rezonabil, pentru că se şi împarte la doi“, spune un masterand al Facultăţii de Litere. Studenţii au găsit uşor-uşor metode prin care să se descotorosească de veşnicii administratori graşi şi plini de somn şi, mai ales, de camerele groaznice ale unor cămine. Nu peste tot este la fel. Renovat de curând, căminul Facultăţii de Medicină este aproape impecabil. Camerele sunt dotate cu aer condiţionat, gresie, parchet şi termopane. În aceeaşi situaţie este şi căminul din spatele Facultăţii de Agronomie. Aproape de lux, dacă e să ne luăm după studenţi. „Condiţiile sunt foarte bune. Avem tot ce ne trebuie, nu mai este mizerie, aproape mai bine ca la mine acasă“, spune studenta Mihaela, una dintre fetele care stau în acest camin. Şi totuşi… ar spune cârcotaşii, parcă nu mai e nici un farmec fără gândaci şi gunoi, nu?
