Zeci de dascăli renunţă la meserie pentru a lua drumul străinătăţii. Alţii îşi iau concedii fără plată pentru un an, pentru studii sau pentru a testa alt mod de viaţă, dar fără să renunţe la postul din învăţământ.
Drumul până la catedră este lung şi anevoios. Foarte puţini absolvenţi de facultate ajung în învăţământ din cauza numărului mic de posturi disponibile. Dar, după ce trec prin emoţii, examene şi ocupă, în sfârşit, un post titularizabil, dascălii dau bir cu fugiţii şi se reprofilează. În anul şcolar 2007-2008, 51 de cadre didactice din Dolj au părăsit sistemul de învăţământ, iar în acest an şcolar, 12 dascăli au demisionat. Alţi 50 însă şi-au luat concedii fără plată pe o perioadă de un an. „Atunci când vin şi anunţă că au renunţat la posturi, invocă motive personale. Unii îşi dau demisia, iar în alte cazuri, plecarea cadrelor didactice se face cu acordul părţilor. Majoritatea celor care părăsesc sistemul de învăţământ se angajează în mediul privat, în alte domenii de activitate“, a explicat Angela Soare, purtătoarea de cuvânt a Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj.
Salarii mici, visuri mari
Motivul pentru care un dascăl renunţă la un post pentru care a concurat cu zeci de candidaţi este cel financiar. „Tinerii sunt cei care părăsesc sistemul de învăţământ. Cine este tânăr vine în şcoală pe picior de plecare. Stau cât stau pe salarii mici, până îşi găsesc un loc de muncă mai bine plătit. La salariul pe care îl au, nu pot să îşi întemeieze o familie, nu pot să îşi ia o casă şi de-abia trăiesc de la o lună la alta“, a precizat Constantin Lungulescu, vicepreşedintele Sindicatului Învăţământului Preuniversitar Dolj, filiala „Spiru Haret“. Un debutant câştigă în România un salariu lunar net de 700 de lei, adică aproape jumătate din venitul mediu pe economie. Dintre profesorii debutanţi, cei mai „bogaţi“ sunt cei care au şi ore de dirigenţie. Ei au în plus aproximativ 100 de lei lunar şi câştigă aproape cât salariul mediu net pe economie. Şi învăţătorii debutanţi sunt plătiţi prost. Salariul lor nu depăşeşte 900 de lei brut. Învăţătorii cu 40 de ani vechime pot ajunge să primească 1.570 de lei brut, iar profesorii au un salariu de 2.000 de lei brut. Cu sporuri, ei pot să primească 2.500 de lei, însă doar pe hârtie. După ce şi-au plătit impozitele la stat, profesorii cu vechime ajung, de fapt, acasă cu 1.800 de lei, adică doar cu 600 de lei mai mult decât salariul mediu net. Nici sporurile salariale nu sunt prea mari. Doar 15% dintre dascălii cu vechime primesc anual sporuri de merit, care valorează 15 procente din salariul de bază. Mai sunt şi gradaţiile de merit, care se acordă pentru un sfert dintre profesorii cu vechime. Aceştia primesc lunar 25 la sută din salariul de bază pe o perioadă de patru ani. Mai există şi un spor pentru manuale, pe care îl primesc toţi profesorii calificaţi. Acesta se acordă anual şi are o valoare de 100 de euro.
În străinătate, la munca de jos
Locurile rămase libere sunt însă imediat ocupate de alţii, aşa că nimeni nu ia în seamă faptul că sporul de vechime în învăţământ nu îl primesc decât dascălii cu state vechi la catedră. Cei tineri nu stau mai mult de doi-trei ani la catedră. „Suntem un judeţ unde nu s-a acutizat încă acest fenomen al migraţiei în masă, aşa cum se întâmplă în Bucureşti, Timişoara, Arad sau judeţele din Moldova. La noi este centru universitar şi catedrele libere se ocupă repede. Chiar şi aşa sunt foarte puţini absolvenţi care intră în sistem“, a explicat Lungulescu. Cât despre dascălii care îşi iau concediu fără plată, foarte puţini sunt cei care aleg să studieze în acest interval de timp. Majoritatea pleacă la muncă în străinătate. „Este un lucru real. Dascălii îşi iau concedii ca să se ducă în străinătate, la munca de jos, ca să câştige bani. De aceea noi cerem salarii decente pentru ei. Ca să îi scutim de astfel de umilinţe, iar tinerii să nu mai plece după câţiva ani de muncă la catedră. Să vadă în învăţământ o carieră de succes“, a menţionat Constantin Lungulescu.
„Cine este tânăr vine în şcoală pe picior de plecare. Stau cât stau pe salarii mici, până îşi găsesc un loc de muncă mai bine plătit. La salariul pe care îl au, nu pot să îşi întemeieze o familie, nu pot să îşi ia o casă şi de-abia trăiesc de la o lună la alta“.
Constantin Lungulescu, vicepreşedintele Sindicatului Învăţământului Preuniversitar Dolj, filiala „Spiru Haret“
