16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalCele cinci mesaje ale educaţiei pozitive la copii

Cele cinci mesaje ale educaţiei pozitive la copii

„Toţi copiii se nasc nevinovaţi şi buni. În acest sens, copiii sunt din Rai. Fiecare şi oricare copil este deja unic şi special. Ei vin pe lume cu destinul lor propriu. Un sâmbure de măr va deveni un copac care va face mere. El nu poate să producă mere sau portocale“, spune dr. John Gray în cartea sa, „Copiii sunt din Rai“. Acesta prezintă o largă şi practică filozofie a educaţiei, care include şi cele cinci mesaje pozitive ale educaţiei unui copil. Acestea sunt :

1. E normal să fii altfel decât ceilalţi.

2. E normal să faci greşeli.

3. E normal să-ţi exprimi sentimentele negative.

4. E normal să vrei mai mult.

5. E normal să spui „nu“, dar nu uita că mama şi tata sunt şefii.

 

1. E normal să fii altfel
decât ceilalţi.

Toţi copiii sunt unici. Au calităţile, problemele şi nevoile lor speciale. Părinţii învaţă care este importanţa modului de a-şi exprima dragostea în funcţie de genul copilului. De exemplu, fetele au nevoie deseori să li se poarte mai mult de grijă, dar prea multă grijă faţă de un băiat îl face pe acesta să îşi închipuie că nu i se acordă încredere. Băieţii au nevoie de mai multă încredere, dar, pentru o fată, aceasta ar putea fi interpretată ca o lipsă de atenţie. Din greşeală, taţii au tendinţa de a le da fiicelor lor ceea ce au nevoie băieţii, în timp ce tendinţa mamelor este de a le acorda acestora din urmă ajutorul de care au nevoie fetele. Înţelegerea faptului că băieţii şi fetele au nevoi diferite îi ajută să le acorde o educaţie pozitivă.

2. E normal să faci greşeli.

Toţi copiii fac greşeli. Greşelile sunt naturale, normale şi de aşteptat. Iar acestea se învaţă în primul rând prin exemple. Cel mai bun mod de a-i învăţa pe copii acest lucru este ca părinţii să-şi recunoască propriile greşeli, atunci când le fac, să-şi sprijine copiii şi să se sprijine între ei. În momentul în care copiii văd că părinţii îşi cer scuze atunci când greşesc, cu timpul vor învăţa responsabilitatea propriilor greşeli. Copiii învaţă văzând, nu doar citind.

Ei vin pe lume având capacitatea de a-şi iubi părinţii, dar nu se pot iubi şi nici ierta pe ei înşişi. Învaţă iubirea de sine după modul în care sunt trataţi de părinţi şi după felul în care aceştia reacţionează la greşelile lor. Astfel, ei vor avea o şansă mai mare să înveţe cel mai important lucru: capacitatea de a se iubi pe ei înşişi şi de a-şi accepta imperfecţiunile.

3. E normal să ai sentimente negative.

Emoţii ca supărarea, tristeţea, frica, amărăciunea, frustrarea, dezamăgirea, îngrijorarea, stânjeneala, gelozia, nesiguranţa şi ruşinea nu numai că sunt naturale şi normale, dar constituie o parte importantă a creşterii. Emoţiile negative sunt mereu normale şi trebuie comunicate.

Părinţii trebuie să înveţe să creeze ocazii potrivite pentru ca micuţii să simtă şi să-şi exprime aceste emoţii. Deşi ele sunt întotdeauna normale, modul, timpul şi locul în care copiii îşi exprimă aceste emoţii nu este mereu cel potrivit. Crizele de furie sunt o parte importantă a dezvoltării copiilor, dar ei trebuie să ştie când este timpul şi locul potrivit pentru a le exprima. Pe de altă parte, trebuie să fiţi siguri că nu împăcaţi copilul doar ca să evitaţi o criză de furie, altfel crizele se vor declanşa într-un moment în care nu aveţi posibilitatea să-i daţi copilului un răgaz şi să vă ocupaţi mai bine de problema apărută. Învăţând să simtă şi să comunice emoţii negative, copiii învaţă efectiv să se individualizeze faţă de părinţi, dezvoltându-şi o personalitate puternică şi descoperind treptat o comoară interioară de creativitate, intuiţie, dragoste, orientare, încredere, bucurie, compasiune, conştiinţă.

4. E normal să vrei mai mult.

Adesea copiilor li se dă de înţeles că sunt răi, egoişti sau răsfăţaţi, dacă vor mai mult sau dacă se supără când nu obţin ce vor. Părinţii se grăbesc să-i înveţe virtutea renunţării, în loc să le dea permisiunea de a dori mai mult. „Fii recunoscător pentru ce ai“ este o replică dată prea repede când un copil îşi exprimă dorinţa de a avea mai mult. Când li se dă libertatea de a cere, puterea interioară a copiilor de a obţine ce vor are şansa să înflorească. Dând copilului permisiunea de a cere mai mult, îl deprindeţi să se îndrepte spre un anume scop în viaţă. Prea multe femei se simt astăzi lipsite de putere, pentru că nu li s-a dat niciodată permisiunea de a cere mai mult. Au fost învăţate să se îngrijească mai mult de nevoile altora şi să se simtă jenate când aceştia se supărau fiindcă nu li se satisfăceau dorinţele şi nevoile.

5. E normal să spui „nu“, dar nu uita că mama şi tata sunt şefii.

Copiii au permisiunea de a spune „nu“, dar, la fel de important, trebuie să ştie că părinţii sunt cei care conduc. Pe lângă faptul că le dă voie să ceară şi să negocieze, permisiunea de a spune „nu“ le dă într-adevăr putere. Majoritatea părinţilor se tem să dea copiilor această mare putere, fiindcă pot să devină răsfăţaţi cu uşurinţă. Una dintre cele mai mari probleme ale zilelor noastre, referitoare la copii, este aceea că micuţii merită mai multă putere, dar n-au învăţat cum să rămână şefi. Dacă nu-şi vor însuşi alte metode de educaţie pozitivă – cum sunt răgazurile consistente – ca să menţină cooperarea, copiii lor vor deveni prea pretenţioşi, egoişti şi irascibili. Permiţându-le să spună „nu“, le daţi posibilitatea să-şi exprime sentimentele, să descopere ce vor şi apoi să negocieze.

Psihoterapeut

Gina Chiriac, www.psihoterapieintegrativa.ro

 

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS