Ţine loc de adăpost, de masă, de încurajare, de un sfat bun. Dacă se stabileşte că sunt neglijaţi de părinţi, dacă sunt abuzaţi fizic, emoţional sau sexual, dacă mamele sunt alungate de acasă, pot veni aici. În prezent, în evidenţa Centrului de consiliere pentru copilul abuzat sunt 415 minori, majoritatea din mediul rural.
Pentru unii, bătaia mai este încă ruptă din rai, fie că e aplicată copiilor, fie că se orientează spre spinarea soţiilor. Fără serviciu şi locuinţă, crescute de mame şi bunici pentru care o scatoalcă din când în când n-a făcut gaură-n cer, cele mai multe dintre ele primesc cu resemnare tratamentul brutal al bărbaţilor. Alternativa este să plece. Dar acceptă să rămână. La copii însă, abuzurile – fie ele fizice, emoţionale sau, şi mai dramatic, cele sexuale, lasă urme adânci în caracter, în echilibru, în modul de viaţă. Pentru unii dintre ei, o soluţie, uneori temporară, câteodată definitivă, poartă un nume: Complexul de servicii prevenire şi recuperare copil, cuplu mamă-copil, victime ale abuzului din Craiova.
Din neglijenţă şi abuz emoţional
Complexul de servicii are trei structuri, femeile şi cei mici ajung aici în regim de urgenţă şi rămân atât cât este nevoie pentru a fi reintegraţi în familie sau daţi în plasament. La Centrul de consiliere pentru copilul abuzat, primul dintre cele trei, gratiile apără geamurile de la parterul unui bloc. Printr-un apartament cu patru camere se perindă, zi de zi, oameni, probleme, cazuri. 27 de angajaţi analizează dosare, fac anchete, consiliază, caută soluţii. Acum, 415 copii se află în evidenţa complexului, opt dintre ei sunt în Centrul de urgenţă pentru copil abuzat, cea de-a doua structură, iar ceilalţi se găsesc în cadrul familiei naturale extinse. Cei mai mulţi provin din mediul rural, din familii defavorizate. „Cele mai frecvente sunt cazurile de neglijenţă, nu neapărat voită. Asta înseamnă că nu sunt lăsaţi singuri, nesupravegheaţi, zi-lumină. Sunt cupluri cărora le lipsesc abilităţile parentale. Pur şi simplu, aşa au văzut sau au învăţat de la părinţi, bunici şi nu sunt foarte atenţi la educaţia celor mici“, a descris cazurile Mari Dumbravă, şefă de complex. Dar există şi foarte multe situaţii de abuz emoţional. Tulburările comportamentale pot fi cauzate, de multe ori, şi în exteriorul familiei, spre exemplu în mediul educaţional, de alţi copii sau chiar de profesori.
Nu creăm dependenţă de centru
Fie că se datorează mediatizării Telefonului copilului, fie că oamenii sunt mai curajoşi, cazurile de abuz sesizate sunt din ce în ce mai multe în ultima vreme. „Poate erau şi înainte, dar nu existau sesizări. Oricum, niciodată, nimic nu e bătut în cuie. Poţi lucra cu o familie timp de trei ani, închizi cazul şi la şase luni afli că a recidivat. Oamenii sunt imprevizibili. Noi încercăm să-i învăţăm cum să ia singuri deciziile. Nu vrem să creăm dependenţă de centru“, a declarat Mari Dumbravă.
Cea de-a doua structură, una de urgenţă, care se adresează copiilor abuzaţi, are nouă locuri. Este un centru de tranzit, care, în prezent, găzduieşte opt copii, cel mai mic având trei ani. Pentru ei, soluţiile sunt numai trei: reintegrarea în familie, fapt care se întâmplă în peste 50% din cazuri, plasamentul în familia extinsă – bunici, rude, plasamentul la asistentele maternale sau în centrele de servicii specializate de tip rezidenţial. „Anul trecut am avut 16 copii, iar acum sunt în apartament opt. Noi sperăm că săptămâna aceasta cinci dintre ei se vor întoarce acasă“, a adăugat şefa complexului.
N-ai timp să te plictiseşti
Cu cât oamenii sunt mai instruiţi, cu atât comunicarea decurge mai simplu şi mai uşor. În Centrul de urgenţă cuplu mamă-copil, victime ale abuzului, cea de-a treia structură, n-ai timp să te plictiseşti. „Nici un caz nu seamănă cu altul. Mereu trebuie să găseşti alte soluţii. Cel mai greu este să luptăm cu mentalitatea, iar persoanele din mediul rural au alte concepţii, care se schimbă greu. Din păcate, se-ntâmplă şi în mediul urban la fel. Chiar şi cei cu facultate sunt uneori blocaţi în prejudecăţi“, a mărturisit Mari Dumbravă. Aici, problemele nu sunt majore. Anul trecut, au existat doar trei cazuri şi toate s-au finalizat prin reintegrare.
