Alina şi Emil Ungureanu, din comuna gorjeană Stăneşti, sunt căsătoriţi de mai bine de zece ani. Povestea lor de dragoste este o lecţie de viaţă. Împreună, ei au reuşit să treacă peste toate obstacolele.
S-au întâlnit cu ani în urmă, pe când erau pe băncile şcolii. Alina Ungureanu are 34 de ani acum şi îşi aminteşte, zâmbind, că fratele tatălui său i-a făcut cunoştinţă cu Emil Ungureanu, cel care avea să-i devină partener de viaţă. „Nu m-am gândit că o să-mi placă de Emil, dar, din fericire, a fost dragoste la prima vedere. A fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o. Nu am regretat niciodată că m-am căsătorit, în ciuda tuturor problemelor“, a spus Alina Ungureanu.
Pe Alina am întâlnit-o pe o stradă din municipiul Târgu Jiu, unde vindea ghiocei alături de nepoţica sa de doar şase ani, Denisa. „M-am gândit să vin cu ei la Târgu Jiu să-i vând. Nu am prea multe buchete. Oamenii sunt dornici să aibă în case un vestitor al primăverii după atâta frig şi zăpadă!“, a spus Alina Ungureanu. Femeia povesteşte că pe Denisa, nepoata sa, a crescut-o de la un an şi jumătate: „Fetiţa îmi spune mamă. S-a obişnuit cu mine, cu soţul meu. A fost şi este ca şi fiica mea“. Micuţa îşi iubeşte mult mătuşa. „Am venit cu mama să facem bani. Poate o să-mi iau nişte dulciuri şi o jucărie! Mama îmi dă mereu banii de pe ghioceii pe care îi vând eu“, a spus zâmbind Denisa.
Uşi de lemn pentru săteni
Din păcate, viaţa lui Emil nu a fost uşoară. „Întâmplarea a făcut ca unchiul meu să ne aducă împreună. El avea un atelier de tâmplărie şi Emil era angajatul lui. Într-o zi m-a chemat la atelier. Mi-a spus de acasă că vrea să-mi prezinte pe cineva. Îmi era ruşine, dar l-am ascultat. La atelier, unchiul mi l-a prezentat pe Emil Ungureanu. Un tânăr frumuşel foc, care mi-a plăcut mult. Era robust, muncea în atelier şi unchiul era mulţumit de treaba pe care o făcea. Emil este mai mare cu doi ani decât mine şi ne-am înţeles foarte bine“, a spus Alina. Bărbatul, de 36 de ani, este nevăzător. „Emil suferă de mic de o afecţiune la ochi. Nu vede, aproape deloc. Are pensie de nevăzător de 140 de lei. Ca să ne descurcăm, la Stăneşti, în casa socrilor, acolo unde locuim, avem un atelier de tâmplărie unde lucrează şi Emil“, a povestit femeia cu amărăciune în glas.
Pensia lui Emil nu le ajungea. Aşa că acesta s-a apucat din nou de meseria pe care o practica atunci când a întâlnit-o pe Alina: tâmplăria. „Eu am absolvit şcoala de asistenţi veterinari, dar nu am lucrat niciodată. Emil însă este cel care aduce banii în casă. Eu mă ocup de gospodărie. La Stăneşti avem un atelier de tâmplărie unde Emil lucrează alături de socrul meu. Fac uşi din lemn, giurgiuvele, scaune, uşi, pe care le vând sătenilor. Se pricepe, îi place foarte mult să lucreze în atelier. Aşa uită de greutăţi“, a mai spus Alina.
Cei doi soţi au trecut împreună peste greutăţi
Femeia spune despre soţul său că este un bărbat iubitor, înţelegător şi blând, exact aşa cum şi-a dorit dintotdeauna. Celor doi soţi le place foarte mult să se plimbe împreună, iubesc primăvara şi florile. „Cu fiul nostru petrecem mult timp. Îl iubim mult, mai ales că a venit destul de târziu, la câţiva ani după ce ne-am căsătorit. Suntem doi romantici, iubirea şi înţelegerea ne-au unit mereu. Am învăţat să trecem peste greutăţi împreună“, a povestit zâmbind Alina. Soţii Ungureanu îşi doresc să-şi poată creşte nepoţii şi să fie sănătoşi.
