Un bolnav de cancer îşi caută salvarea în străinătate

Bolnav de cancer osos avansat, un tânăr se zbate de un an să trăiască. Disperată, la rândul ei, de mizeria din spitalele româneşti şi de comportamentul resemnat al medicilor, soţia lui se luptă cu morile de vânt ca să-l ducă la un spital din străinătate.

Lui Gabriel Meriţeanu i s-a spus că nu se mai poate face nimic şi că trebuie să se împace cu gândul că va muri. La doar 27 de ani. Cum va fi viaţa copilului lui, după ce el nu va mai fi? Regretă de pe acum că nu va putea să fie lângă el, să-l vadă cum creşte. Andrei are doar doi ani şi patru luni, nu ştie ce s-a întâmplat cu tatăl lui. Nu înţelege de ce acesta nu-l mai poate ţine în braţe.

Tânărul e slăbit şi prea obosit să mai lupte pentru viaţa lui. De un an se chinuieşte să supravieţuiască prin spitalele româneşti, îndurând lipsurile sistemului. Poate dacă ar fi putut să plece la un spital din străinătate…. Dar acum e prea târziu. S-a resemnat.

Soţia, o luptătoare

Soţia lui, Monalisa, este singura care mai luptă pentru el.

„Vreau să-l iau de aici, să-l duc în străinătate la un spital adevărat, chiar dacă va trebui să-mi vând şi hainele de pe mine pentru asta“, spune ea, hotărâtă.

În ciuda medicilor care nu i-au dat nici o şansă soţului ei, tânăra este convinsă că mai există speranţe: „Am auzit de un caz la fel de grav ca al soţului meu care a fost operat în străinătate şi s-a vindecat“.

„Este un caz depăşit“

Acum două săptămâni, în timp ce Gabriel era internat la Spitalul Municipal „Filantropia“ din Craiova, Monalisa a auzit de formularul E 112, cu ajutorul cărora asiguraţii pot să fie trimişi la tratament gratuit în străinătate. S-a gândit că soţul ei ar putea să beneficieze de această facilitate.

Numai că autorităţile, care au ascuns vreme de aproape un an existenţa acestui formular, se încăpăţânează şi acum să nu le elibereze, motivul fiind fondurile insuficiente.

Monalisa este hotărâtă să lupte cu toată lumea. Mai întâi a întrebat la Casa de Asigurări de Sănătate Dolj ce trebuie să facă. I s-a răspuns că nu poate primi formularul dacă nu are referat de la medicul specialist. Aşa că s-a dus la medicul oncolog care îl îngrijea pe soţul ei în spital, dr. Marcel Ionescu. Acesta a refuzat însă să-i întocmească referatul, pe motiv că boala tânărului este în fază terminală. Monalisa a insistat. S-a format o comisie medicală, dar s-a ajuns la aceeaşi concluzie. „Este un caz depăşit, cu metastaze multiple, motiv pentru care nici nu mai primeşte tratament cu citostatice. Nu putem să avizăm plecarea lui, pentru că este într-o stare atât de gravă încât nu se mai poate face nimic. La ultima internare a beneficiat doar de tratament paleativ, pentru calmarea durerilor, întrucât citostaticele nu mai au nici un efect“, a repetat dr. Mihaela Dănciulescu, şefa Clinicii de oncologie de la Spitalul Municipal „Filantropia“.

Speranţa, o clinică din Germania

Concluzia medicilor nu a convins-o pe Monalisa să nu mai lupte pentru soţul ei: „Dacă este aşa şi nu se mai poate face nimic, atunci de ce soţul meu se simte bine? Poate să stea pe marginea patului, mănâncă, vorbeşte“.

Zilele trecute, tânăra a luat legătura cu o clinică din Germania. A trimis acolo toate documentele medicale pe care le are despre soţul ei şi aşteaptă un răspuns. „Dacă nu îl vor primi acolo, atunci voi încerca la alt spital“, a spus ea.

Diagnosticarea a durat foarte mult

Monalisa este convinsă că în România soţul ei nu a avut nici o şansă de la început. Femeia povesteşte că diagnosticul a fost pus de medici cu mare greutate şi numai după numeroase investigaţii, care au durat luni de zile şi au secat-o de bani.

Totul a început cu o infecţie la piciorul stâng, care nu se mai vindeca. A fost internat la Spitalul de Urgenţă Craiova, la Cluj şi în final, la Bucureşti, unde a fost diagnosticat cu osteosarcom de femur. A început tratamentul cu citostatice. După tratament, medicul curant a intrat în concediu fără să-i mai dea vreo recomandare.

Fără menajamente

În septembrie 2006, Monalisa şi-a luat soţul şi l-a dus la un alt medic, care i-a spus fără menajamente că amputarea piciorului era singura soluţie. Gabriel s-a speriat atât de tare încât a refuzat operaţia. După cinci luni s-a întors însă la Bucureşti cu piciorul umflat. I s-a făcut amputaţie. După alte cinci luni i s-au descoperit însă probleme la plămâni. A fost internat din nou, de data aceasta la Spitalul Municipal „Filantropia“ din Craiova. Starea lui s-a agravat brusc şi a fost transferat în Reanimarea Spitalului de Urgenţă Craiova.

„A fost cumplit. În starea aia nenorocită în care se afla să mai auzi că nu au sânge să-i facă transfuzii. M-am zbătut şi am făcut rost de sânge dar când am ajuns cu pungile la reanimare mi s-a spus că fusese externat“, spune Monalisa.

„Au renunţat să mai lupte pentru soţul meu“

Gabriel se simţea mai bine şi a fost transferat înapoi la Spitalul “Filantropia”. Săptămâna trecută, însă, Monalisa a fost obligată să-l ia acasă, medici refuzând să-l mai ţină intrenat: „Mi-au spus că nu au ce să-i mai facă şi, pe motiv că nu mai au tuburi cu oxigen, i-au făcut externarea. Nu i-au dat nici măcar o reţetă. Am dat 300.000 de lei la farmacie şi i-am luat nişte hidrocortizon!“.

Femeia susţine că medicii l-au abandonat pe soţul ei, iar acum îi distrug şi speranţa de a se trata în străinătate: „Au renunţat să mai lupte pentru soţul meu. Dar eu nu voi face acest lucru. Voi continua să mă lupt cu ei, până îi vor da voie să plece la un spital din străinătate. Dacă aş fi ştiut de acum un an că exista această posibilitate, nu se mai ajungea aici!“