Mai mult de 150 de copii care locuiesc în cartierele periferice ale municipiului Petroşani, în munţi, vor fi nevoiţi să meargă şi în acest an la şcoală prin noroi şi zăpadă, pe uliţe neasfaltate.
Micuţii şi părinţii lor trăiesc în fiecare an aceeaşi poveste şi speră ca jos, la stradă, să îi aştepte maşina care să-i ducă până la şcoală. În această situaţie se găsesc cei din cartierul Saşa, aflat la intrarea în Defileul Jiului, şi din Bosnea şi Dâlja Mare, aflate la poalele munţilor, la intrarea în municipiul Petroşani dinspre Deva. Aici, peste 150 de copii parcurg zilnic câţiva kilometri pe jos până la şcoală sau până la maşina care ar trebui să-i ducă la unitatea de învăţământ.
Mai mult de cinci kilometri pe jos
Cei din Saşa spun că speră să primească în acest an un microbuz din partea autorităţilor locale, dar tot pe jos, prin zăpadă şi noroi, vor merge până la strada principală, pentru că drumul este impracticabil atunci când plouă sau e zăpadă mare. „Suntem chiar la poalele muntelui şi coboară lupul, ursul, animalele sălbatice. Nu poţi să-i laşi pe copii singuri. A promis primarul că ne repară drumul şi îl şi asfaltează. A băgat nişte piatră, dar nu au lucrat la tasarea ei, iar acum e tot ca înainte. De asfaltat nu ştiu când vom vedea minunea asta“, a declarat Muntean Ion, tatăl a doi copii din Saşa.
Micuţii de aici învăţau la o şcoală veche, într-o clădire ce a fost retrocedată, şi acum vor fi duşi cu un mijloc de transport până la cea mai apropiată şcoală. Primarul din Petroşani, Tiberiu Iacob Ridzi, spune că a solicitat Inspectoratului Şcolar două microbuze pentru transportul elevilor de la periferia oraşului, însă nu i-a fost aprobată deocamdată nici o cerere. „Am cerut două microbuze, unul pentru copiii de la clasele speciale, iar celălalt pentru Colonia Saşa. Nu au aprobat cei de la Inspectorat, pentru că spun că e de competenţa celor de la consiliul judeţean, iar cei din CJ spun că Inspectoratul“, a spus Tiberiu Iacob Ridzi.
Totuşi, primarul spune că încearcă să obţină, până pe 15 septembrie, un mijloc de transport pentru copiii din Saşa, care au de mers aproximativ cinci kilometri, printr-o zonă cu trafic intens, pe DN 66, până la şcoala la care au fost mutaţi.
Dâlja Mare şi Bosnea – în aceeaşi situaţie
Copiii de vârstă şcolară din aceste cartiere merg şi ei pe jos, din aceleaşi motive, distanţele pe care aceştia le parcurg fiind chiar mai mari. Copiii localnicilor din cătunul Dâlja Mare trebuie să meargă zilnic circa nouă kilometri pe jos, pe un drum de ţară extrem de greu, pentru a ajunge la şcoală. În cătun există o unitate de învăţământ, dar majoritatea părinţilor vor ca micuţii lor să înveţe în oraş. Cei care nu vor ar putea fi obligaţi să-şi trimită copiii la o şcoală din municipiu, pentru că nu se ştie dacă vor avea dascăl pentru noul an.
