Fiecare femeie visează ca după căsătorie să aibă un locşor doar al ei şi al soţului, un spaţiu în care să se simtă liberă şi pe care să-l amenajeze şi să-l folosească după bunul său plac.
Numai că, din cauza constrângerilor de ordin material, tot mai multe femei sunt nevoite să-şi înceapă viaţa conjugală în casa socrilor.
Această situaţie poate antrena probleme şi conflicte, mai ales dacă dintr-un motiv sau altul durează mai mult decât aţi estimat. În astfel de cazuri, este bine să ştiţi ce puteţi face pentru a evita stările de tensiune şi neînţelegerile din familie.
Soţul şi familia lui
Înainte de toate, trebuie să respectaţi membrii familiei soţului dumneavoastră, stilul de viaţă şi tabieturile acestora. Comportaţi-vă normal şi evitaţi pe cât posibil neînţelegerile de orice fel, iar dacă nu reuşiţi, oricât de mult aţi vrea, încercaţi să rezolvaţi conflictul în mod paşnic, fără ceartă, şi încercaţi să discutaţi cu soţul dumneavoastră pentru a găsi cea mai bună soluţie.
Relaţia dintre soţul dumneavoastră şi familia lui trebuie să rămână fluidă şi naturală. Nu interveniţi în mod insistent în această relaţie şi nu îi cereţi soţului să vă povestească în detaliu tot ce se întâmplă între ei.
Nu aveţi dreptul să îi pretindeţi soţului să-şi strice relaţia cu părinţii şi fraţii pentru dumneavoastră, dimpotrivă, ar fi ideal pentru amândoi să încercaţi să aveţi şi dumneavoastră o relaţie apropiată cu aceştia. Iar dacă nu se poate, cel puţin respectaţi relaţia soţului cu membrii familiei lui.
Relaţia cu soacra
Ideea fixă că soacra este o persoană autoritară şi indiscretă care vrea să controleze totul nu este valabilă în toate cazurile.
„Analizaţi“ situaţia dumneavoastră şi nu fiţi exagerată, nu îi aduceţi acesteia acuzaţii gratuite, pentru că o relaţie tensionată cu mama soacră poate antrena probleme în relaţia dumneavoastră cu soţul, mai ales când conflictele apar în mod nejustificat.
Se poate totuşi ca soacra dumneavoastră să fie acest gen de femeie. În general, acesta este cazul mamelor care sunt exagerat de protectoare cu fiii lor înainte de căsătoria acestora şi care, o dată devenite soacre, nu pot să se abţină să nu-şi facă tot felul de griji în privinţa sorţii acestora sau să se amestece în viaţa lor, fără să ţină seama de faptul că aceste interferenţe sunt deranjante. Poate să mai fie şi cazul femeilor care îşi canalizează afecţiunea către fiu, nu către soţ, fie pentru că acesta din urmă lipseşte, fie pentru că nu mai simte nimic pentru el. În astfel de cazuri, relaţia cu copilul poate deveni chiar patologică.
Dacă vă regăsiţi în una dintre aceste situaţii, evitaţi pe cât posibil conflictele deschise cu ea şi încercaţi să-i explicaţi cu binişorul că nu trebuie să intervină în viaţa dumneavoastră de cuplu. Încercaţi în egală măsură să-i câştigaţi încrederea, să găsiţi un canal de comunicare cu ea şi de ce nu, încercaţi să vă împrieteniţi sau cel puţin să aveţi o relaţie amicală.
Pe de altă parte, nu vă împiedicaţi soţul să-i dedice timp mamei sale. Iar pentru a vă convinge că acesta este un lucru benefic pentru toţi, imaginaţi-vă că veţi deveni mamă şi peste un timp s-ar putea să vă aflaţi chiar dumneavoastră în situaţia ei.
